Si maine e o zi

Capitolul 7

*Perspectiva lui Eve*

Ma retrag din imbratisare cu lacrimi in ochi. Nu pot sa trec peste socul ca voi fi colega de camera cu Kara. Imi va face viata un calvar... iar ca Horus e .....iubitul ei...Dar, de ce se afla aici cu mine? Nu il inteleg, acum o saruta pe Kara, acum ma ia pe mine in brate...tipul asta joaca la doua capete... Indiferent cine ar fi, vreau sa stau departe de el si de relatia lui cu Kara.

-         Horus, nu vreau sa intervin in relatia ta cu Kara, nu vreau sa inteleaga ceva gresit.

-         Tu te auzi macar? Ma intreaba el pe un ton sarcastic..Poate sa creada ce vrea, nu ma intereseaza.

-         Horus, eu nu sunt asa, nu vreau sa intervin unde nu-mi fierbe oala, pricepi? E destul de grav ca e colega mea de camera si ca ma uraste deja, nu vreau sa ii dau un motiv in plus.

-         Co-colega de camera? Reuseste el sa ingaimeze socat.

-         Da, colega de camera, mama mi-a spus ca nu vrea sa ma mai vada, sa dispar, asta fac! Ma mut la camin. Spun eu batand un apropo spre el.

-         A facut asta pentru ca ti-am raspuns la telefon? Intreaba cu o voce scazuta unde i se putea citi vinovatia.

-         Horus, tu nu realizezi? Ma considera o tarfa, o taratura care isi face de cap cu oricine, care nu are onoare, tind sa cred ca asta sunt! Nici nu ma mai recunosc!

-         Nu spune asta! Nu esti nici pe departe asa!

-         Horus, nu ma cunosti, poate ca mama are dreptate!

-         Crede-ma, nu are.....

-         Si de ce esti asa sigur?

    Il simt cum  se tensioneaza , mutandu-si greutatea de pe un picior pe celalalt si muscandu-si frustrat buza...Ce am mai spus acum?

-         Femeile sunt ,in general, niste fiinte nemiloase, fara inima, care ar face orice sa se razbune, nu le pasa de copii, de familie, ci doar de bani si reputatie...Mama ta e una dintre acele femei...

        Gura mi se deschide din cauza socului, incercand sa inteleg ce voia sa zica...

-         Esti un misogin! Nu pot sa concep ca asta este parerea ta despre femei! Ma dezgusti! Imi lasi un gust amar in gura, nu ma asteptam, felicitari, ma surprinzi din ce in ce mai mult! In urma afirmatiei mele , se inroseste la fata si fumega la propriu de nervi.

-         Oh, da? Nu ai dreptul sa iti faci asemenea pareri despre mine daca nu ma cunosti, daca nu sti ce mi-a creat acea imagine asupra femeilor.

-         Oh, si ce ti-a creat-o?Ha? Vreo tarfa care te-a mancat de bani?

Il vad cum enervandu-se si mai tare si intorcandu-se cu spatele la mine.

-         La dracu! Tipa el si pleaca fumegand de draci.

  Il privesc cum se indeparteaza si rememorez fiecare fraza....Uraste femeile, e un misogin, oricine i-a facut impresia asta despre sexul opus, clar are o influenta puternica asupra lui. Si eu sunt femeie pana la urma...oare si despre mine are aceeasi impresie? Gandurile imi sunt intrerupte cand Kara deschide usa.  Era imbracata intr-o rochie exagerat de scurta cu imprimeu de leopard, plina cu paiete si niste tocuri de 15 cm in picioare. Machiajul sumar si rujul rosu, precum si buclele perfecte o transformau in ceea ce era deja : o curva .

-         Ce-i cu tine aici, Alba-ca-Zapada? Ma intreaba ea ridicand o spranceana perfect tatuata. Doamne cata greata imi provoca individa asta. Nici nu stie sa se imbrace!

-         Ma mut de pe Luna la zoo, tu ce crezi ca fac? Voi fii colega ta de camera, nu te face ca nu stii.

-         Ceeee? Voi vorbi personal cu decanul daca e nevoie, eu cu specimene pe cale de disparitie nu stau! Urla ea in fata. Oi fi eu pe cale de disparitie, macar sunt speciala, nu sunt o panarama ce asteapta atentie ca reptilo-leoparda asta aici de fata.

-         Fa ce vrei. Spun sec fara nicio expresie pe chip . Chiar nu am chef de tine Kara, lasa-ma sa intru.

-         Vezi sa nu furi ceva printesa, imi striga ea cand se indeparteaza. Pff de parca m-as imbraca vreodata cu hidoseniile ei....

   Intru in camera, care era mult mai mare decat ma astepatam. Era impartita in doua, fiecare jumatate avand cate un pat, un sifonier, o noptiera si un birou, televizorul fiind la comun. Intru in baia micuta si deabia acum observ ca inca port hainele lui Horus. Fac un dus si ma schimb intr-o pereche lejera de pantaloni scurti si un tricou, apoi merg sa despachetez bagajul. Deja imi este dor de casa, de Elsa, insa nu pot concepe ceea ce mi-au putut face. Imi scot cartile, caietele si incep sa imi copiez lectiile de la cursurile de azi incercand sa invat ceva ca sa mai imi distrag atentia de la problemele care ma inconjoara. Dupa primul curs, cad intr-un somn adanc.

- Eve, fugi! Striga vocea atat de draga mie, care nu stiam de unde venea. Incerc sa urmez comanda, insa funiile din jurul meu nu imi permiteau sa ma misc.

-Nu pot, urlu , insa sunt sigura ca nimeni nu ma aude.

-Asa iti trebuie daca m-ai tradat, striga alta voce care mai mult ca sigur era a lui Sam.

-Nu te atinge de ea ! Se aude iar vocea cunoscuta.

  Brusc, imaginea cu Sam dispare, odata cu funiile din jurul meu ce ma legau fedeles si doua brate puternice ma cuprind si ma trezesc strigand :

-Horus! Stig transpiata toata si simtind cum respiratia mi se opreste in gat.

  Deschid ochii si intalnesc incaperea goala, intunericul fiind strapuns de cateva raze de lumina ce se refractau prin fereastra ferecata.

  Bun, visul asta a fost tare ciudat, deja incep sa regret ca am facut pactul cu Sam si am o presimtire ca nu voi putea face nimic ca sa inapoiez banii...

Un fior rece ma cuprinde cand usa se deschide la perete si o vad pe Kara, ciufulita, turmentata, cu machiajul intins si o expresie de nedescris pe chip.

-         Tu!! Stiga la mine strangandu-si ochii, tu ai fost, ce i-ai facut lui Horus, reuseste ea sa balbaie cu un glas de betiva.

-         Ce s-a intamplat ? o intreb eu speriata.

-         Ce s-a intamplat? Dupa ce a plecat Horus de langa tine, s-a imbatat si a inceput sa faca urat, sa te cheme, a sticat toata petrecerea fratiei, esti moarta! Urla ea . Abia am reusit sa imi dau seama ce a vrut sa spuna, cand o vad apropiindu-se de mine cu un zambet cat de diabolic putea, tinand cont de alcool, pe fata.

-         Kara, linisteste-te, unde e Horus acum?

-         Pai nu stiu, poate bea mai mult ca mine la casa fratiei, incearca ea sa faca o fata ganditoare, insa esueaza intr-o strambatura.

-         Bine, stai acasa, incearca sa adormi, sa visezi frumos Kara! Apropo, sa vomiti la baie, nu in camera.

-         Pe cuvant de cercetas, incearca ea sa zambeasca, insa esueaza lamentabil din nou. Era mai amabila cand era beata si mult mai proasta...

  Fara sa stau prea mult pe ganduri insfac o pereche de jeansi, un maiou larg, conversii, geaca, geanta si cheile iesind pe usa in cautarea lui Horus. Nu stiu de ce ma striga Horus in vis, insa ma simt vinovata, din nou...Cobor scarile, ies in curtea interioara, insa cand vreau sa ies din campus, ma prabusesc la propriu peste un individ, care duhnea a alcool, insa puteam simti un miros cunoscut, demn de adorat, si un abdomen cunoscut....

HORUS.