Dragostea...cel mai mare accident

4. De ce?(Partea I)

Era...Dustin.

- Bella stiu ca esti foarte legata de prietenele tale, dar nu trebuie sa-l bagi in seama. Daca ajungi sa-l cunosti e de treaba, oricum nici mie nu-mi place cand se lauda. A fost o gluma.
- De ce faci asta? De ce te comporti asa? Nu esti tu! De ce te comporti asa cu mine? Ce e cu tine?

Nu mai puteam. Cum dintr-o data e asa bun cu mine? De ce? Eram confuza mai ales dupa ce mi-a spus Raiden asa ca voiam sa vad daca o spune si el.

- Bella ...eu-
Mi-a luat mana in a lui si se uita in ochii mei, imi adusesem aminte de ochii de care m-am indragostit.
-eu te plac.

Si s-a aplecat sa ma sarute, dar mi-am intors capul.

- E prea tarziu Dustin...

Nu stiam ce sa fac. Asa ca m-am dus repede in baie si am inceput sa plang. Nu stiu ce e cu mine. De ce sunt asa? Mi-au trecut imagini cu mine plangand dupa Dustin. Trebuie sa-i spun cat am suferit si sa inteleaga ca l-am iertat, dar nu pot sa-l privesc altfel. Nu vreau sa-l mai privesc ca atunci. Mereu mi-am imaginat cum ar fi sa fim impreuna, dar cand o zice el nu suna ca atunci cum visam eu. El cand vorbeste, chiar si acum cand nu cred ca ne-ar lega ceva, vocea lui ma face sa tremur, sa ma pierd, sa zambesc fara motiv. Acum : GATA! Trebuie sa vorbesc cu el. Sa stie tot.

Am iesit din baie si am observat ca Dustin nu mai era. M-am bucurat, cred.
Am ajuns la masa si nici aici nu era. Vincent facea inca glume proaste iar Raiden incerca sa zambeasca.

- Unde e Dustin?
-Afara...de ce?

Nici nu i-am raspuns la intrebare ca am si iesit pe usa.
El e un baiat destul de dur. In urma tatuajelor si a fumatului cred ca oricine ar spune asta. Dar cred ca poate fi sensibil si intr-un fel e un baiat cu o inima. Am iesit din pub si l-am vazut stand pe trotuar fumamd. Va fi greu sa stau acum langa el, dar trebuie sa vorbim. M-am deplasat usor spre el si la fel de usor m-am asezat. Si-a intors capul spre mine, dar nu a vorbit, doar s-a intors si a suflat fumul.

- Acum un an, chiar in minutul asta ma gandeam la tine. Imi imaginam tot felul de lucruri: ca o sa fim impreuna. In mintea mea totul era frumos, insa in realitate melodiile pe care plangeam erau frumoase si poza ta. La care ma uitam de fiecare data inainte sa incep sa plang. (M-am bucurat ca nu ma intrerupt acum pot sa-i spun si partea buna) Eu. Acum...de fapt de mult timp. Te-am iertat. Ai fost prima mea dragoste din liceu si vei ramane tiparit in mintea mea si intr-un colt din inima. Nu inteleg de ce faci toate astea acum. As vrea sa te inteleg, dar nu pot. Daca doar incerci sa te joci cu mine sa stii ca numai vreau sa sufar.

- Bella? Pot sa te imbratisez?
Ma uitam la fata lui. Chiar ii pasa intr-un fel, asa ca am spus "da".
Si-a aruncat tigara inainte si am ramas imbratisati timp de cateva minute.

- Bella. Eu...
- Nu trebuie sa spui nimic. Nimic nu va putea schimba ce s-a intamplat.
- Ba da Bella. Eu sunt vinovat pentru tot ce ti-am facut.
- Dustin...vreau sa-ti spun multe lucruri pe care tu nu le stii. Poate daca ti le-as spune acum m-as simti mai bine, insa nu pot spune acelasi lucru despre tine. Eu nu vreau sa te renesc asa cum tu poate ai facut-o.
- Bella nu-mi aminti. Am fost un idiot . Nu trebuia sa ma comport asa cu tine. Cand te-am vazut in prima zi de scoala pur si simplu nu stiam ce simt . Imi venea sa-ti spun imi pare rau, iar in urmatoare secunda sa ma iau de tine. Nu stiu ce e cu mine...cu sentimentele mele. Daca o mai iubesc pe Ivy, daca te plac pe tine.

Nu stiu de ce in aceste momente sunt asa calma si de ce ma inteleg asa bine cu el. Nu-l suport, nu-l suportam, dar acum parca e altcineva. E intr-un fel ciudat sensibil, a spus ca-i pare rau, ceva nou pentru el. Acum stiu ce vreau sa-i spun si stiu ca nu ma voi intoarce la el.

- Dustin, nu trebuie sa te mai agiti si sa te ingrijorezi. Eu zic sa te impaci cu Ivy.

Nu-mi vine sa cred ca am spus asta. Un an am asteptat sa fim impreuna, iar acum cand vrea si el eu ii zic sa se intoarca la fosta?