I'm Not Like You

Capitolul 1

Jenn's Pov.

"Nu pot sa cred ca faci asta. Nici macar nu m-ai intrebat ce parere am despre asta!"  Tip nervoasa la mama care abia pare sa observe cat de suparata sunt. Cine se crede ea sa faca asta? A luat o decizie atat de importanta fara sa ma intrebe daca sunt de acord cu asta. 

"Jennifer Hale! Nu indrazni sa tipi la mine, clar ?" Isi intoarce mama privirea la mine pentru o secunda, dupa care continua sa isi impacheteze lucrurile. 

"Nu vreau sa vin cu tine. Toti prietenii mei sunt aici, Jackson e aici, toata viata mea e aici. Poate ca nu sunt eu din New York dar nici macar nu imi pot aminti cum e in Anglia. Vreau sa raman aici, sa termin liceul, sa am o viata normala." De ce nu poate intelege? Pur si simplu iubesc viata pe care o am. Inainte sa imi dau seama lacrimile incep sa cada plimbandu-se pe fata mea. Mama se intoarce sa imi dea o replica rautacioasa dar cand imi vede lacrimile toata furia ei dispare. Se indreapta spre mine si ma ia in brate.

"Imi pare rau, Jenn. Stiu ca nu e corect sa te rapesc cu mine departe de tot ceea ce iubesti...dar nu te pot lasa aici. Lucrurile se vor schimba in curand si nimeni nu va sti cum sa aiba grija de tine. Trebuie sa vi cu mine." Cuvintele ei ma enerveaza mai tare. Ce naiba? Nu mai sunt un copil. Am aproape 18 ani. Jackson are grija de mine mereu. Sunt inconjurata de oameni care tin la mine. Ce mi se poate intampla? 

"Pot sa am grija de mine. Nu mai sunt un copil." Spun nervoasa dupa care ma trag din imbratisarea ei.

"Nu, nu poti. Ti-am zis ca lucrurile se vor schimba. De ce nu ai incredere in mine? Te-am mintit eu vreodata?" Spune mama incercand sa fie calma si sa evite un razboi adevarat.

"Cat o sa stam in Anglia?" Spun obosita de toate astea. Ne certam de doua saptamani pe tema asta. Asta e. Am obosit. Sper doar sa nu stam mult.

"Cam doi ani. Decat daca te razgandesti si vrei sa stam mai mult." Spune ea bucurandu-se de victoria ei.

"Mda. Atunci nici macar nu incape in discutie o relatie la distanta cu Jackson. Mersi mama." spun si ies din camera ei. Ma indrept spre camera mea. Cand intru inauntru il vad pe Jackson jucandu-se cu telefonul meu. "Ce faci aici?" il intreb tematoare. Nici nu stiu cum sa ii spun ca plec. Il iubesc si nu-l pot parasi asa. 

"Ce s-a intamplat?" Ma intreaba el lasand telefonul meu pe pat si indreptandu-se spre mine. Habar n-am ce sa zic. Cum sa ii zic. Dar nu-l pot minti. Nu pot pleca pur si simplu. 

"Plec." Spun eu fara sa gandesc prea mult. Ma uit in jos dar pot observa ca se indeparteaza. Cand il privesc el se aseaza pe pat. 

"Te desparti de mine?" Ma intreaba temator. El crede ca ma despart ce el? Pai probabil asta se va intampla dar .. raman fara cuvinte. Intr-un final decid sa ii explic situatia. Nu sunt sigura unde va duce asta. Cel mai probabil la o despartire dar sunt sigura ca nu va rezista doi ani singur. Poate e mai bine asa.

"Eu plec cu mama in Anglia. Nu stiu de ce tine asa mult sa merg cu ea dar nu pot ramane." Ma asez langa el pe pat si evit sa il privesc in ochi. " Ce se va intampla cu noi? Eu voi sta acolo cel putin doi ani." Astept o clipa raspunsul lui. Se ridica de pe pat si se duce spre usa. 

"Nu stiu. Cred ca... s-a terminat." Iese afara din camera iar la scurt timp aud usa de jos. A plecat. Ne-am despartit si nu pot sa-mi dau seama ce e in sufletul meu. Sa fiu fericita pentru el? Distanta l-ar fi distrus daca aveam o relatie la distanta. Dar tot ma doare. L-am pierdut pe Jackson. Probabil ca imi voi pierde si prietenii in curand. Imi fac bagajele plangand.