Capitolul 4

19 2 0
                                    

Cine e Harry? Si ce sa fac cu Hanna? Nu o pot trezi daca e somnambula. Nu am timp sa o intreb pe Erica, nu o pot lasa singura. Daca se arunca pe geam? Mai bine o pun in pat sa doarma. 

Cand ma trezesc Hanna nu mai e in pat. "Sper ca nu a plecat in timp ce era somnambula. Mai bine o trezeam aseara pe Erica. Daca a patit ceva?" imi vorbesc mie insumi de parca as avea o sora geamana.  Cobor scarile speriata de gandul ca am pus viata Hannei in pericol dar rasuflu usurata atunci cand o vad jos cu mama si cu Erica. Ma indrept spre ele si iau una din clatitele facute de mama. 

"Cand te-ai trezit Hanna?" o intreb pe aceasta cu gura plina. Stiu ca nu e foarte frumos din partea unei domnisoare dar saptama asta o sa fiu opusul meu special pentru draga mea mama care m-a tarat in locul asta aiurit. 

"Nu vorbi cu gura plina." imi atrage mama atentia. Stiam ca o va deranja comportamentul meu de copil prost crescut. "Nu asa am educat-o." incearca mama sa se scuze in fata Ericai in timp ce eu imi dau ochii peste cap.

"M-am trezit devreme. Prea devreme." imi raspunde Hanna uitandu-se la mama ei ...cam ciudat. Se intampla ceva aici iar Hanna stie ce. 

"Deci cine e Harry?" ma asez la masa asteptand un raspuns de la Hanna. Ciudat. Atunci cand am pomenit numele "Harry" Hanna si Erica si-au intors privirea catre mine instant. Hanna se ineaca cu sucul de portocale atunci cand o intreb. 

"Mmm....Harry ? Nu cunosc niciun Harry." aproape incep sa rad la mica ei minciuna. E clar. Fata asta nu stie sa minta deloc. 

"Ba da, cunosti. Aseara ai pomenit numele asta in timp ce erai somnambula?" 

"Somnambula?" intreaba mama bagandu-se ea in seama repede.

"Da. Aseara cand am intrat in camera arata-i de parca erai posedata. Adica nu ca erai urata in timpul somnului dar te comportai ciudat. Apoi ai mers la geam si te-ai uitat la ....adica in gol si ai zis "Nu te apropia de ea, Harry". " incerc sa o imit atunci cand rostesc cuvintele spuse de ea aseara. Hanna se uita la mine apoi la Erica tematoare si apoi deschide gura pentru a vorbi dar nu o face.

"Am vrut doar sa te sperii." imi raspunde Hanna pana la urma.  "Si Harry e doar un nume pe care l-am ales pe moment." ea si mama ei rad fals incercand sa ma pacaleasca. Mama zambeste amabila. 

"Si mie imi face chestii de astea cateodata." imi spune Erica. 

"Da. Am atatea idei de astea incat as putea face un film horror." Hanna se ridica de la masa si se duce sa spele paharul.

"Noi vom pleca." ne zice Erica mie si mamei dupa care se indreapta spre usa impreuna cu Hanna. "Suntem la doua case distanta daca aveti nevoie de noi." Mama le zambeste celor doua si inchide usa dupa ce s-au indepartat. 

"Vi cu mine la mall?" mama vorbeste cu mine de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Imi vine sa-i dau o palma uneori cand se comporta asa. 

"Nu merg la mall cu tine." ii raspund aspru. 

"Cum vrei. Eu o sa merg sa cumpar cateva chestii." 

Urc sus si imi aleg pantalonii negri obisnuiti, un tricou alb simplu pe care scrie "Love<Pain" si tenesii negri. Deschid fereastra si pot simti canicula de afara. Decid sa imi iau si palaria neagra pe care mama o uraste. Imi iau telefonul de pe noptiera si plec. Se pare ca mama nu a plecat inca. Imi bag telefonul in buzunarul din spate si cobor scarile.

"Eu ies la plimbare." mama se indreapta spre mine. Sper sa se enerveze din cauza tinutei mele. Uraste faptul ca port atat de des haine negre dar cel mai mult uraste palaria asta pe care eu o ador. 

"Stiu ca te-ai imbracat asa doar pentru a ma enerva eu dar nu pleci nici unde asa. O sa-ti fie mai cald daca porti negru si pari o ciudata cu palaria aia." imi zice mama evident nervoasa gesticuland cu mainile in toate partile. 

"De parca ti-ar pasa. M-ai rapit in minunata ta lume de nimic. Lasa-ma in pace." tip la ea si ies pe usa trandint-o in urma mea. Ma plimb pe strada Heart Lane. Privesc oameni atent de parca as fi o ciudata. Toti au un zambet pe fata atunci cand dau ochii cu cineva, de parca ar ascunde ceva, de parca ar fi fortati sa zambeasca. Imi scot toate ideile astea din cap. E clar ca am vazut prea multe filme. O briza rece imi loveste spatele. Ma intorc si vad o fetita mica. Parul ei blond stralucesti in lumina soarelui iar ochii ei albastri sunt plini de culoare. Ma aplec pentru a fi la acelasi nivel cu ea.

"Cum te numesti micuto?" fetita ma priveste incruntata.

"Jessie."imi raspunde micuta blondina zambind atunci cand isi rosteste numele. 

"Ce nume frumos Jessie..."

"M-am pierdut. Ma duci acasa te rog?" Jessie face fata de catelus incercand sa ma convinga. 

"Sigur. Sti unde locuiesti?" 

"Da, dar mi-e frica sa trec strada." Jessie ma ia de mana si ma conduce spre locuinta ei. "Mama a zis sa nu parasesc curtea dar Michael a zis ca nu se intampla nimic si apoi a plecat cu Larry si m-a lasat aici." imi explica ea gesticuland prin aer cu mainile. Ajungem in fata casei ei care se pare ca e cea a baiatului saten care se uita insistent la casa mea aseara. As vrea sa o las pe fetita in fata usii si sa plec dar nu pot. Sun la sonerie si astept sa mi se deschida usa in timp ce Jessie inca ma tine de mana. 

"Sti ca pot intra, nu? Doar e si casa mea." imi zice Jessie amuzata. Ma bucur ca macar una din noi e. 

"Ce vrei?" ma intreaba baiatul din fata mea. E mult mai inalt decat credeam. E mult mai inalt decat mine.  Nu apuc sa spun nimic pentru ca micuta Jessie incepe sa strige.

"Harry!!" Harry? Ce naiba? Acesta se uita in jos si o vede pe Jessie. Se pare ca nu a observat-o. O ridica sus si o ia in brate. 

"Unde ai fost? Sa nu mai faci niciodata asta." ii zice Harry fetitei pe care o tine in brate. Ma intorc si dau sa ma indepartez de casa.

"Hei." Îl aud pe Harry strigand in urma mea. Ma intorc si acesta se indreapta spre mine. Micuta Jessie nu mai e in bratele lui. Ea il asteapta pe scarile din fata casei. "Multumesc ca ai adus-o acasa."

"Cu placere. Sa ai grija de ea." ma intorc iar si continui sa ma indepartez. Harry ma prinde de mana iar eu ma intorc la el de parca  suntem in filme.

"Vrei sa...." eu il intrerup si ii dau raspunsul cam repede.

"Nu. Am adus-o acasa pentru ca se ratacise. Nu vreau sa iesi cu mine doar pentru a-mi multumi sau ceva de genu." De ce tocmai am spus asta? 

"De fapt vroiam daca vrei sa te uiti cu mine si Jessie la un film. Mereu adorm in timpul filmelor ei si mereu se supara. Ma gandeam ca poate o poti distrage tu pana ma trezesc." imi zice el razand. Ma simt atat de jenata.

"Sigur." ii raspund si ma indrept spre casa direct. Asta a fost jenant. 


I'm Not Like YouUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum