Capitolul 2

24 3 1
                                    

Mama intra in camera iar eu stau pe pat. Ma uit pentru ultima data in camera mea. " Hai sa mergem pana nu ma razgandesc." Mama observa tristetea din ochii mei dar nu zice nimic. Eu iau gentile cu haine sa merg la masina. Matusa mea ne astepta tacuta in masina. Dupa ce imi iau lucrurile, pornim la drum. Un drum lung si tacut. Ajungem la aeroport intr-un final iar eu cu mama o imbratisam pe Megan si plecam. Zborul e la fel de tacut. Sunt atat de suparata incat as putea sa o fac si pe mama sa planga dar nu vreau sa creez o scena aici. Ajungem in Anglia si ne urcam intr-un taxi. La scurt timp ajungem intr-un cartier dragut. Casele par aproape la fel. Peluzele tuturor sunt perfect ingrijite. Observ doua fetite mici aranjand masa pentru a bea ceai cu papusile lor. Totul pare asa perfect si plictisitor. Taxiul se opreste in fata unei case mari. Peluza arata grozav. Ma uit spre casa de vizavi de unde se aude tipete. Un baiat inalt iese nervos trantind usa in urma lui. Pot auzi injuraturile acestuia. Baiatul cu par saten se urca in masina nervos iar eu nu incetez sa-l urmaresc cu privirea. Cand trece cu masina prin fata casei mele ma vede holbandu-ma aratandu-mi degetul mijlociu.  Se pare ca acest cartier nu e atat de perfect, rad in sinea mea.  Mama a scos bagajele din taxi si il plateste pe taximetrist. Imi iau gentiile si ma chinui sa ajung pana la usa sa le pun jos. Casa e frumoasa. Urc sus cu doua genti mari si intru in camere. Ochii mei se maresc cand vad ca aceasta camera seama foarte mult cu a mea. Mama vine in spatele meu si ma ia in brate. 

"Sper sa iti placa." imi spune ea dupa care pleaca. Imi place la nebunie faptul ca macar vechea camera sa o am aici. 

"Multumesc." ii raspund mamei inapoi dar nu sunt sigura ca m-a auzit. Imi aranjez hainele in dulap, lipesc niste postere pe pereti, fotografiile cu prietenii mei le pun peste tot pe unde pot. Cand dau peste poza cu mine in bratele lui Jackson lacrimi ameninta sa cada. Insa aud cum cineva bate la usa. Sper sa nu fie genul de oameni care vin cu briose si cu zambetele lor false pe fata. Cobor jos si deschid usa. 

"Erica!" Tipa mama in spatele meu facandu-ma sa tresar. Aceasta trece pe langa mine fugind la mama in brate. Ce dracu se petrece aici? Ma uit la adolescenta care era cu aceasta Erica. Ea habar n-are ce se intampla aici. E la fel de uimita ca si mine de faptul ca mamele noastre se cunosc. 

"Jennifer." spune Erica intorcandu-se la mine si imbratisandu-ma. O imbratisez inapoi din politete. "Ai crescut asa mare si frumoasa." imi spune ea dupa care se uita la fiica ei. "Jennifer, ea e fiica mea Hanna." Ne face dansa cunostiinta. Hanna intra si ea in casa timida. Greu de crezut ca e timida. Aceasta are suvite verzi care arata bine cu parul ei blond. Ma intreb daca as arata atat de dragut cu suvite verzi. Eu si Hanna ne uitam la mamele noastre neavand habar de ceea ce se petrece. Eu tusesc fortat atragandu-i mamei mele atentia. 

"Mama, ce se intampla aici?" spun eu uitandu-ma la ea si Erica. 

"Nu pot sa cred. Ai uitat-o pe matusa ta Erica? " intreaba mama amuzata. Cate matuse mai am.

"Matusa Erica?" intreb eu usor enervata. Vad ca mama devine suparata pentru tonul pe care l-am folosit, iar Erica si Hanna par sa fie stanjenite. Mai bine plec ca sa evit cearta cu mama. "Ma bucur ca v-am cunoscut. Eu o sa ies sa vad cartierul." Spun dupa care ies afara pe usa. Fac doi pasi afara si aud usa inchizandu-se. Sper sa nu fie mama. 

"Jennifer asteapta-ma." spune Hanna. "Pot sa iti arat eu cartierul atata timp cat nu stau cu mama." Eu incep sa rad. 

I'm Not Like YouUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum