Psycho

! ATENȚIE ! URMĂTOAREA POVESTE DEȚINE CONȚINUT CU CARACTER PORNOGRAFIC! AUTOAREA NU ESTE RESPONSABILĂ PENTRU INFLUENȚELE ȘI URMĂRILE PE CARE LE-AR PUTEA SUFERI CITITORUL DUPĂ TERMINAREA POVEȘTII! VĂ ASUMAȚI RISCUL!

 

* Prolog *

Tânăra zăbovi o clipă, analizând fiecare colțișor al camerei. Îi era teamă pentru ce-ar putea urma. Avea o neobișnuită fobie de necunoscut, iar drumul acesta pentru care a fost sortită, îi era mai străin ca nimic altceva. Nu mai avea nici lacrimi ca să plângă. A plâns destul când nimeni nu a crezut-o, atunci când spunea advărul. Când fusese abuzată cu nerușinare de... tocmai El. Nimeni nu i-a dat crezare și au considerat-o nebună. S-ar fi așteptat de la orice din partea lui, căci doar o ura din tot sufletul doar pentru că s-a născut, dar să o aducă la disperare în acest mod, nimeni nu ar fi crezut. Și totuși, chiar nimeni nu crede, în afară de Ea, căci ea a fost unica sa victimă. Acele atingeri dezgustătoare, acea obsesie sexuală a lui față de orice fată. Ce i-ar mai lipsi ar fi o sarcină, căci nu era exclus nici ceva de acest gen.

-          Dați-mi dracu’ drumul de aici! Nu sunt nebună! striga Alicia din toți rărunchii la bărbatul ce o ținea strâns de încheieturi și o ducea către celulă.

-          Ador replica asta, remarcă brunetul zâmbind. Acea dantură de un alb orbitor, ar fi făcut orice fată să se topească, chiar dacă nu vârsta sa nu depășea mai mult de 25 de ani. Dar nu și Alicia. Ea doar îi arunca priviri ucigașe, căci el fusese însărcinat să aibă grijă de ea. Dar s-a cam învechit, continuă transformând acel zâmbet candid, într-o expresie glacială și nesufletistă.

Fata tăcu, deși voia să îl acopere cu vreo două, dar știa bine că ar fi părut nebună. Ceea ce chiar nu era. Faptul că țipa, arunca obiecte, zgâria pereți și vorbea singură murmurând lucruri fără sens... toate astea erau pentru că a fost manipulată și adusă voluntar în stadiul de copilă psihopată. El i-a vrut răul încă de mult, și în final a reușit să câștige cu acest joc mârșav. Alicia habar nu avea măcar ce vină are. L-a rănit cumva cu ceva? Răspunsul era sigur nu. El era cel bolnav. El era cel ce trebuia internat la Azilul de Nebuni. Nu ea!

Ar fi preferat de altfel, să se creadă că e posedată, căci mare diferență nu era. Măcar ar fi fost tot acasă, cu un crucifix fals pe noptiera din lemn șubred. Dar nu, familia sa extrem de credincioasă a ales varianta mai plauzibilă, preferând să creadă în spusele Lui. Diavolul în persoană, căci om cu suflet nu putea fi numit. Și totuși... nu avea pic de rușine să o agreseze tocmai pe Ea, știind clar că face parte din cea mai credincioasă familie? În zilele ploioase, după vizitele la slujbele de duminică, o ducea în camera lui și o viola fără pic de milă. Era un pervers și jumătate. Își amintea perfect cum în timpul rugăciunilor, când defapt ar fi trebuit să se roage, în fața icoanelor, îi cuprindea câte o fesă în palme și o strângea, făcând-o pe tânără să geamă în surdină. El merita un bilet dus către Iad, căci mare păcat era să faci asta în Biserică; valora cât păcatul de a te sinucide.

Mereu a fost favoritul. Chiar dacă ea era cocoloșită în copilărie, el primește astăzi toată încrederea și atenția. Din privirile părinților se distinge vag o urmă de frică și inferioritate vizavi de persoana Lui.

Alicia îl ura din tot sufletul pe Jason. I-a distrus viața încă de la 13 ani, când i-a furat virginitatea odată și cu frumoasa copilărie pe care nu a apucat să și-o mai termine. Dorea răzbunare, cu toate că aici știa clar că nu poate obține.

_________________________________________

[Poveste nouă. Aveți aici doar prologul. Premiera primului capitol - 20 aprilie! Dacă aveți câteva păreri sincere de împărtășit mie, chiar aș avea nevoie. :)]