O noua poveste TERMINATA

Amintiri din vacanta

Azi este ultima zi de scoala. Nu pot sa cred ca dupa ziua de azi o sa fiu in sfarsit libera, o sa pot sa stau cu prietenii mei cei mai buni,care spre fericirea mea nu invata la acelasi liceu cu mine. Ei ma cunosc destul de bine avand in vedere ca ne stim de cand eram mici copii, dar ceea ce nu stiu ei despre mine este ca eu am o viata mizera la scoala. Nu va ganditi ca sunt genul acela persoana care isi ia bataie de la cineva sau care se indragosteste de orice tip care trece pe hol, viata mea este chiar mai rea de atat. As putea sa va povestesc, dar nu vreau sa va plictisesc. Totusi, daca tot ati vrut sa imi cititi povestea eu o sa v-o spun, sper sa nu va plictisesc prea tare.

Era prima zi de scoala, nu doream sa ma intorc in aceasta cladire mirobolanta, dar nu am avut de ales... Nu vin la aceasta scoala pentru a invata, ci pentru a rezolva anumite probleme (daca le pot numi asa). In aceasta vara am fost la bunicii mei care acum locuiesc in Coreea de Sud, mai exact in Seul. Am fost foarte incantata cand parintii mei mi-au spus ca acolo o sa stau toata vara, eram foarte entuziasmata de idee, chiar nu credeam ca o sa apuc sa vad Coreea vreodata sau chiar sa stau acolo toata vara!! Ce ar putea fi mai binede atat? Merg in Coreea, o sa stau la bunicii mei care sunt geniali,o sa vad Seul-ul, poate chiar o sa imi intalnesc idolii preferati care sunt o multime (sper doar sa nu lesin pe acolo de emotie). Seara am inceput imediat sa imi fac bagajele, eram foarte entuziasmata. Nu as fi crezut ca o sa mi se intample asa ceva vreodata, credeam ca este un vis din care nu as fi vrut sa ma trezesc, ma ciupeam si simteam durerea, deci era adevarat, tipam prin camera de emotie, mama era ceva gen "wtf"; ea stia ca sunt inebunita dupa Coreea si mai ales dupa K-pop. Nu stiam ce haine sa imi pun in bagaj: "Sa imi iau doar haine subtiri de vara sau si de iarna?" Stiu, este o intrebare stupida. Normal ca imi iau si haine de iarna, acolo fiind regiune de munte, plus ca o sa fie frig in aeroport. Ohh, Doamne, nu pot sa cred ca se intampla asta!!! Gata, Rebecca, potoleste-te!! Nu cred ca mai am mult timp la dispozitie ca sa imi fac bagajul... ooo nuu, este deja 23:30 in 30 de minute trebuie sa fiu gata!!! Trebuiesa imi iau repede gelul de dus, parfumul, deodorantul, pasta de dinti, periuta....parca uit ceva...hainele!!! Woahh, ce proasta sunt!! Plec in Coreea fara haine...duhh doar eu puteam face asta...

Dupa 30 de minute aveam totul pregatit dar parca tot am senzatia ca uit ceva...Chiar nu imi dau seama ce anume...

- Mamaaaaa!!!!!

- Da?? Ce este?

- Am impresia ca uit ceva...

- Ti-ai pus haine de iarna?

- Da.

- Pijamale?

- Da. Trei perechi diferite: una mai groasa in caz ca o sa fie frig, una subtire in caz ca o sa fie prea cald si a treia..nu stiu, vad eu sa mai fie una.

- O..k..

- Mda...nu stiu ce uit...in fine, vad eu...

Dupa ceva timp se facu' ora de plecat la aeroport. Rebecca tot nu si-a amintit ce a uitat, se gandea, se gandea si se tot gandea dar nimic, chiar nu stia ce ar fi putut uita. In tot acest timp nu si-a dat seama cat de repede a ajuns la aeroport. A coborat repede din masina, si-a luat geamantanele si a fugit spre linia de imbarcare. Ca de obicei, Rebecca intarzia peste tot unde voia sa plece, nu ar fi fost prima oara cand intarzia undeva. Dupa toata alergatura aceea si-a luat la revedere de la parinti si s-a urcat in avion. Era foarte entuziasmata, abia astepta ca avionul sa aterizeze. Dupa 6 ore de mers cu avionul se simtea foarte obosita, datorita si faptului ca ea nu a mai zburat niciodata cu avionul. Imediat cum a aterizat ea a fost prima care a coborat, ei i-a placut, mai putin faptul ca a stat atatea ore jos si nu a vazut nimic "interesant" in avion (daca ma intelegeti ce vreau sa spun). Si-a luat repede bagajele si imediat si-a vazut bunicii. Fiind foarte entuziasmata nici nu se uita unde isi lasase bagajele, de fericire le-a sarit in bratele bunicilor si le-a spus ca i-a fost foarte dor de ei.