PIERDUŢI ÎN PĂDURE (EDITARE)

Partea 4(EDITATĂ)

   ''Nu moartea celor dragi ne zdrobeşte, ci amintirea lor.''

Valeriu Butulescu

În acea zi s-a trezit devreme, pentru ca să se asigure ca el nu e acasă.S-a îmbrăcat în linişte şi a privit ceasul.Apoi s-a dus în baie acoperindu-şi cu fon de ten petele vişenii de pe faţă.

   Şi-a examinat buza spartă şi a înjurat gîndindu-se că nu o să poată mînca nimic toată ziua.A privit reflexia ei în oglindă şi s-a asigurat că bandajul de pe umăr nu este vizibil.A oftat acoperindu-şi gîtul cu un fular subţire.Ochii i s-au oprit pe mîinile reci şi tăiate la palme.Înainte de a ieşi din cameră aruncat o privire spre fotografia din ramă.Şi-a dus mîina la piept şi a conturat forma colierului prin materialul bluzei.

  Mîina stîngă a apucat clanţa de la uşă şi a deschis-o privind atent prin crăpătură holul întunecat.O rază de lumină se zărea pe covorul violet, se pare că a reuşit să treacă de perdelele groase.De cînd tatăl ei a început să bea a acoperit toate geamurile şi a închis uşile ferindu-l de ochii lumii.Îi era ruşine cu el, acum nu simţea decît repulsie, greaţă şi ură cînd îl vedea.

   Din fericire nu se auzea nimic în hol şi nu se vedea nimeni.A făcut un pas în hol, a ieşit încet şi a încuiat uşa camerei sale.A păşit încet ajungînd în capul scărilor şi a privit în jos spre bucăţile de sticlă spartă şi scrumul de ţigară dintre firele covorului.

   Cînd cobora scările vechi din lemn au gemut şi ea s-a gîndit pentru a mia oară că aveau să se dărîme sub greutatea corpului ei.S-a aplecat în faţă pentru a vedea salonul de după perete.Mirosul de vomă, amestecat cu cel de ţigară şi alcool a făcut-o să se strîmbe.Senzaţia de greaţă a lovit-o din plin, a înghiţit în sec şi a ieşit de după perete, coborînd scările, privea camera răsturnată cu picioarele în sus.Cîteva sticle goale la margina canapelei, lucruri sparte şi împrăştiate prin toată cameră, cioburi peste tot şi geamul deschis cu perdelele fluturînde.

     A păşit atent printre lucruri şi cioburi ajungînd în dreptul geamului.După sticlă, în curtea cu copaci coloraţi şi frunze uscate i se părea că o vede.Îi făcea cu mîina chemînd-o.

   Terressa a zîmbit melancolic.

   Apoi parcă din geam a apărut o fetiţă mică cu bucle castanii.Simţi cum ceva din ea se rupse, deparcă fata îi luase bucată din propria existenţă.O văzu cum alergă cu paşi mici şi cu un salt ajunse în braţele mamei sale.Femeia o acuprinse şi zîmbise drăgăstos, o sărută pe obraz şi îi ciufuli părul.

  În capătul celălalt doamna Johnson o privea curioasă în timp ce aştepta ca ceaiul să fie gata.Terressa o văzu şi cu o mişcare bruscă trase draperiile şi camera era din nou învăluită în beznă.

   La început crezuse că nu e ea.Fularul îi acoperea obrajii, iar căciula ascundea fruntea şi bretonul.Însă ochii o trădaseră, ochii ei inconfundabili.În acea dimineaţă luceau reflectînd lumina, a plîns.

  Mathias îi urmărea cu privirea silueta şi încerca să nu o piardă printre mulţimea de pe stradă.Cîteva bucle strălucitoare au ieşit de sub fular, căzînd pe spate.A urmat-o cu paşi mici, încercînd să afle unde se duce.Parcă simţind că cineva o pîndeşte fata îşi întoarse capul privind în spate, îl văzu.El nu se mişcă aşteptînd reacţia ei.Făcu un pas spre ea încercînd să se aproprie, dar un grup de mai mulţi oameni îi tăiase calea şi apoi ea dispăruse.