"Tălpile mele goale calcă pe miile de frunze uscate.Paşii mei sunt ușori din cauza frigului care mi-a inundat fiecare părticică a corpului.Capul mi se întoarce la stânga când aud un foşnet dar nu e nimic.
În pădurea deasă se face din ce în ce mai frig.Vântul bate cu putere făcând crengile copacilor să se legene dintr-o parte în alta.Zgomote ciudate încep să se audă.
Mă învârt în cerc să văd de la ce provin acele zgomote dar nu văd nimic.Negrul e singurul lucru din fața ochiilor mei.
Inima îmi bate foarte tare în piept şi simt cum pământul se joacă cu mine.O stare de amețeala ma cuprins făcându-mă să mă dezechilibre.Corpul meu face imediat contact cu pământul rece şi dur.Mă încrunt şi îmi simt pleoapele grele aşa că mă las în voia lor şi le închid.
-Bună, mă uit debusolată în jurul meu neștiind de unde s-a auzit aceea voce.
-Sunt aici, se aude vocea aceea din nou dar de data asta mai tare.
E o voce feminină foarte blândă, ca de înger.
-Brianna? Femeia străină mă strigă pe nume făcându-mi părul de pe mâini să mi se ridice.
Nu văd nimic, nu mă pot mișca şi asta mă sperie.Nu îmi simt picioarele, încerc să le mișc dar parcă nu le mai am.Nu pot să-mi mişc corpul deloc, îi ordon creierului să reacționeze dar nimic.
-Sunt Anne, iar aceea voce care îmi provoacă fiori pe şira spinări.
De ce nu pot să vorbesc?Deschid gura dar nici un nenorocit de sunet nu iese pe ea.Panica pune stăpânire pe mine şi simt cum ochii mei se umplu cu lacrimi.
-Nu, te rog să nu plangi.Ştiu că ești speriată dar te rog să nu plangi, şopteşte misterioasa femeie.
Cum să nu plang când nu-mi simt corpul, parca aş fi moartă?
-Ascultă-mă, spune şi simt ceva care se așeză pe capul meu.
Încerc să mă mișc să nu mai simt acel ceva pe capul meu dar nu pot.
-Cum am spus, sunt Anne şi vreau să te rog ceva.Ascultă-mă cu atenție.Dacă ai intrat în viața lui, nu mai ieși.El are nevoie de cineva ca tine.Are nevoie de iubirea ta.Te rog.Eu nu am fost în stare să îi dăruiesc iubire dar tu ești.Eu nu am fost în stare să-l țin în brațe dar tu ești.Tu ești acolo cu el, dăruiește-i iubirea ta.Dăruiește-te cu totul lui, fi femeia lui.Ceartă-l când face vreo prostie şi mustră-l când înjură de toți sfinți.Iubește-l atunci când îți cere şi fă-i mâncare când are pofte.Eu nu mai sunt dar tu ești.Iubește-l şi te va iubi, spune cu glasul tremurat."
-Aa, țipătul meu puternic face ecou în întreaga cameră imensă.
Respir sacadat şi teama îmi predomină corpul.Îmi mişc mâinile şi picioarele şi zâmbesc când văd că pot şi că le simt.
-Iubire? Vocea groasă dar somnoroasă se aude lângă mine.
Simt niște mâini puternice care îmi cumprind talia şi mă trag la pieptul bărbatului.
-Shh, a fost doar un coșmar iubire, încearcă să mă liniștească şoptind lucruri frumoase la urechea mea.
Prin fața ochiilor văd doar negrul ăla înăbușitor şi urechile mele aud doar acea voce calmă.Cuvintele doamnei misterioase mi se plimbă prin minte şi mă induc în ceață.
Cine era?De cine vorbea?
Anne, cine este acestă Anne?De ce am visat-o?
De cine mi-a zis să am grijă şi să-l iubesc pentru că ea nu mai poate.E moartă?
