Sunt în fața casei lui tati și rămân uimită când văd o casă mare.Asta nu-i casă, e conac.Tu lipsea-i.Am spus adevărul, nebuno.Bine, domnișoara cuminte.
Să revenim, culoarea casei e de maro deschis.Curtea e frumosă, de la poartă până la treptele care conduc spre ușă este o potecă cu pavaj roşu, restul curții este doar gazon.Pe parțile potecii sunt așezați niște piticii, în partea dreaptă a curții este o pișcină mare.Iar în jurul gardului din fier sunt plantați brazi înalți.
În spatele casei se poate observa cu ochiul liber o gradină plină cu trandafirii.Pun pariu că de gradina aceea nu se ocupă nenea Harry, trebuie să existe un grădinar, ceva.
I-am spus 'nenea Harry'?Dăh, sunt nebună.Acum îi spun tati, acum nenea, trebuie să mă hotărăsc.
Oftez şi înaintez pe potecă până la ușa casei.Simt cum inima mea o să iasă din piept dacă continuă să bată atât de tare.Mâinile îmi transpiră foarte tare.Aceste simptome explică faptul că sunt emoționată.
Trag aer în piept şi mă încurajez singură să bat la ușă.Aştept câteva secunde până ușa se deschide și în fața mea apare o doamnă drăguță, se uită la mine şi colțurile gurii se ridică.
-Bună ziua, Dl.Styles este acasă? Întreb respectoasă şi doamna mă privește timp de câteva secunde după îsi mută privirea spre cățelul lui tati.
-Bună ziua, Dl.Styles nu este acasă dar trebuie să ajungă din minut în minut.Dacă vrei poți să-l aștepți, răspunde încă zâmbind. Dau din cap şi doamna drăguță se dă din ușa.Îmi întorc privirea spre negrilă și cățelușa mea, ce să fac cu ei?
-Îm...mă scuzați dar ce să fa...
-Dă-le drumul din lesă și lasă-i liberi în curte, cuvintele mele răman în aer pentru că doamna nu mă lasă să termin ce am de spus.Dau din cap şi mă aplec în jos pentru a putea să le dau drumul din lesă, întai îi dau drumul lui negrilă, apoi lui Rusty.Îi prind capul lui Rusty în mainile mele și mă uit la ea.
-Să fi cuminte fetițo, şoptesc și dolofana latră parcă spunându-mi că o să fie cuminte, zâmbesc și îi dau drumul.Fuge spre negrilă și el pare fericit să o vadă.
Mă ridic de jos și aceea doamnă îmi zâmbește, intru în casă și ochii aproape îmi cad când văd cum arată.E...e superbă.Sufrageria e mare, în mijlocul ei e o canapea neagră iar în fața canapelei este o masă din sticlă.În sufragerie mai este şi o bibliotecă plină cu cărți, un raft plin cu DVD-uri care presupun că sunt cu filme.Şi un covor negru este așezat pe mijloc.
Varul perețiilor este de culoare albă la fel ca gresia de pe jos.Pe ici pe colo sunt așezați niște tablouri frumos pictate de renumiți pictori.
Într-o parte a sufragerie-i este o vază cu trandafirii albi şi negri.Perdeaua care acoperă geamul imens este albă cu câteva pete negre.
Albul şi negrul predomină toată sufrageria.E frumoasă combinarea dintre cele doua nuanțe.
-Ia un loc dragă, ciripește doamna puțin grasuță.Mă uit la dânsa și mă așez pe canapea.
Doamna acesata este mai scundă de cât mine, puțin grăsuță, are părul roșcat și ochii căprui.Este îmbrăcata cu o rochiță portocalie și pe deasupra un șorț de bucătărie, e frumoasă.
-Cum te numești? Mă întreabă așezându-se și ea pe canapea.
-Hayley, dumneavoastră? Răspund zâmbind iar doamna îmi răspunde la zâmbet.
-Margareta, nume de floare.Margaretele sunt floriile preferate ale mamei mele.
-Nume de floare, şoptesc şi doamna Margareta chicotește.
