Aud păşi tatălui meu care se îndreaptă spre sufragerie, speriată îl împing pe Dl.Styles de pe mine şi culmea că de data asta reușesc.Râde din nou și se ridică de pe canapea.Mă scol în picioare şi îmi aranjez hainele pe mine, trec de câteva ori cu degetele prin păr pentru al aranja.
-Hayley, eu şi Dl.Styles trebuie să ajungem urgent la firmă, te descurci singură? Îmi tugui buzele şi îl privesc pe tata după îmi mut privirea pe Dl.Styles care şi-a schimbat fața.Din perversă şi amuzantă a ajuns la seriosă şi îngânfată.
-Da tati mă descurc, ciripesc folosind apelativul 'tati' care îl face pe nenea Styles să zâmbească mulțumit.Tata dă aprobator din cap şi îi face semn lui Dl.Styles să meargă.
-Sigur? Întreabă nenea Styles care încă zâmbește ca dobitocul.Ok, bărbatul ăsta e al naibi de ciudat.Mai înainte ma pupat pe nas şi acum îl interesează dacă mă descurc singur, ugh.
-Dăp, bolborosesc lungind 'p-ul'.
-Bine, atunci putem să plecăm, intervine tata în timp ce se uită la ceasul scump de pe mâna lui.Presupun că trebuie să ajungă repede la muncă dacă e o așa grabă.
Dl.Styles se apropie de mine, capul lui se lasă în jos şi buzele se lipesc de obrazul meu care acum frige ca o sobă.
-Ne mai vedem, domnișoară, oftez subtil atunci când limba lui lasă o urmă umedă pe obraz.Se dezlipeşte de mine şi paşi lui se îndreaptă, acum, spre ieșire.
Zâmbesc şi clipesc des pentru a ieși din starea în care ma băgat idiotul.Merg rapid spre ușa şi o închid.
Mă lipesc de ea şi îmi duc mâna la obraz, pipăi cu degetele până când dau de o bucată umedă.Gem şi îmi prind buza între dinți puternic.
Aud un lătrat care vine dinspre scări şi când ridic privirea Rusty le coboară.Cine-i Rusty?Un Labrador Retriever de culoare galben închis.E cățelușa mea care are şapte luni şi e o uriașă.
-Rusty!Fetițo hai aici, țip şi nici nu apuc să clipesc că e în fața mea.Zâmbesc și Rusty începe să de-a din coadă, se învârte în jurul meu şi cred că vrea la plimbare.
-Bine fato, ieșim la plimbare numai stai potolită că faci gaură în parchet, mârâi la ea şi fug să iau lesa.Latră după mine de câteva ori după se potolește.
Oare o să-l mai văd pe Dl.Styles sau nu?O să-i mai simt buzele catifelate pe pielea mea?O să mai simt acele senzații pe care el m-i le-a oferit?
Ugh, de ce pun întrebările astea?E clar, am înnebunit.
****
O caut cu privirea pe Rusty care nu este de găsit, pufnesc nervoasă și mă asez pe o bancă.Unde s-a dus zăpacita asta?Îmi trec cu mâna prin păr și încep sa zâmbesc când o văd pe Rusty că se joacă cu un cățeluș negru, mare.Mă ridic de pe bancă și îmi fac cărare spre ei.
Ajung lângă ea si dă din coadă când mă vede, zâmbesc și din nou mă așez pe o bancă din fața lor.Gândul meu tot la Styles stă şi mă pălmuiesc mintal când îmi imaginez niște moment nu tocmai ortodoxe cu el.
-Hei, sunt trezită din gândurile mele de către un băiat înalt.
-Bună, îi răspund la salut politicoasă, se asează lânga mine pe bancă şi mă priveşte.
-Robert, întinde mâna spre mine.
-Hayley, îi prind mâna si el o scutură ușor, zâmbind dulce.
Robert are ochii verzi dar nu se compară cu verdele ochilor lui tati.Ochii lui sunt strălucitori, sunt ca jadul.Ochii lui Robert sunt simpli, parul lui e castaniu, aranjat într-o creastă.
-Frumos nume, pot să-ți spun Ley? Întreabă privindu-mă atent, deschid gura de câteva ori dar o închid la loc.
-Mersi.Da, poți să-mi spui Ley.Pot să îți spun Roby? Ridic o sprânceană și fac bot de cățeluș. Roby chicotește și afirmă din cap.
-Cățelușa aceea e a ta? Arată cu degetul arătător spre Rusty.
-Da, e Rusty, spun privind-o pe dolofană.
-E frumoasă dar mai frumoasă e stăpâna, şoptește uitându-se în fața, roșesc și îmi las capul în jos.
-Multumesc, rostesc uşor.
-Cu placere, pot să îmi dau seama că se uită la mine acum.
-Cățelul ăla negru e al tău? Dă negativ din cap și se uită la el.
-E a lui Harry Styles, eu doar am grijă de el, dau afirmativ din cap şi privirea mea albastră analizează cățelul.
Tati are un cățel, ugh, nu m-aş fi gândit la asta niciodată.
-Uite eu trebuie să plec, duc cățelul acasă, se ridică de pe bancă și mă privește.
Pot să-l duc eu? Mă trezesc întrebând făcându-l pe Roby să se încrunte întrebător.
-Îl cunoști pe Dl.Styles? Afirm din cap. -Bine! Continuă.
-Unde stă? Întreb ridicându-mă de pe bancă.
-Strada Neagră, numărul 88!
Îi zambesc şi chem câinii la mine.Le pun lesele şi pornim toți trei spre casa lui nenea tati.
Buum...din nou eu.
Ce faceți?
Eu sunt ok..
sau poate nu ):
Vă iubesc.
Editat ✓
Data 27.04.2016 ✓
