Nici ei nu mă vor

Cap5:Purgatoriu

                    Lupta dintre bine si rau nu se mai dadea la portile Purgatoriului ci in mintea si sufletul meu. Premiul nu mai era raiul sau infernul ci insasi corpul meu, care avea puterea de a anihila pe orcine imi statea in cale. Desi eram atat de puternica, eram in acelasi timp si slaba, vulnerabila si usor de influentat. Pana cand se v-or lupta aceste 2 parti pentru a-mi domina corpul? Daca se vor autodistruge lasandu-ma fara sentimente, un corp neutru fara vointa si capacitate de a cantari lucrurile? Viata de pe pamant mi s-a parut foarte usoara desi am avut parte de mult ghinion, aici nu ma putem rani fizic ci doar psihic. Ryan ma parasi la portile Purgatoriului deoarece aici nu putea sa intre nici raul nici binele, ci doar persoanele care au fost mereu neutre. Infatisarea mea a tulburat pe multi de acolo, spunand despre mine ca sunt un diavol si ca trebuie sa-mi zdrobeasca sufletul. Nu intelegeam de ce le uram pe acele suflete dar cateodata imi venea sa bat la portile raiului si sa le zic ca aceste suflete nu sunt demne de purgatoriu, ca ele nu pot fi in echilibru deoarece rau se intensifica aici facand purgatoriu locul de suferinta neimpartasita, fiecare de aici ascundea multe secrete mai intunecate decat negura nopti. Dar nu am facut asta, am inceput sa ma plimb pe acolo de parca eram pe un bulervard iar eu ma simteam ca o vedeta deoarece toti discutau despre mine, nu ii condamnam pentru ca aici e plictisitor si odata cu venirea mea ei aveau subiect de barfa. Din cand in cand ma intrebam daca nu cumva pe pamant au fost paparatzi sau barfitori profesionali, dar nu era nimeni cu mine sa-mi asculte gandurile sa ma muster daca am facut ceva rau, eram doar eu cu raul si binele din mine care cateodata se mai luptau si ajungand mereu la aceiasi concluzie, ca daca nu vor lucra impreuna corpul nu va rezista.

      Aici nici timpul nu mai conta, nu stiu cat am hoinarit aiurea, dar raul meu interior se gandi sa-mi faca din nou probleme lasandu-ma de aceasta data incostienta pe “strazile” purgatoriului. Lupta se termina iar binele avuse grija sa castige din nou dar cine stie daca data urmatoare voi avea acest noroc. Incep sa fiu constienta de ce se afla in jurul meu dar de data aceasta auzeam tot felul de glasuri care incepeau deja sa ma enerveze, vai ce as vrea sa imi revin si sa le spun sa dispara dracului de langa mine, incetul cu incetul incepeam sa imi revin. Mii de voci spuneau “Fugiti isi revine, diavolul revine!” dar o voce de barbat imi rasuna in minte puternic zicandu-le ca am nevoie de ajutor si adapost pe timp de noapte. M-am incumetat sa-mi deschid ochii dar vocile mutira iar langa mine se afla un…..un….baiat? Stai un pic de ce nu a fugit si el de mine ca de dracu? Dar toate randul lor mi-am spus si am inceput sa-I zambesc prostesc pierzandu-ma in ochii lui de-un albastru mai aprins decat cerul dupa ploaie. Imi intinse mana, lasandu-ma purtata de nori pufosi din ochi lui i-am acceptat ajutorul. M-a conduse catre o banca si imi spuse sa ma asez:

-Buna, eu sunt Josh, ce cauti prin aceste locuri uitate de lume. M-a intrebase cu un zambet trist de parca isi aduse aminte de ceva.

-Buna, eu sunt Mery si sunt aici pentru ca nu pot sa merg in alte parte, aici sunt in siguranta. Ii zambiseam din nou observand culoarea ochilor inchizandu-se si trasformandu-se intr-un negru spalacit.

- Ai unde sa mergi in noaptea aceasta? De aceasta data culoare ochilor reveni la acel albastru care ma face sa plutesc.

-Nu cunosc pe nimeni, inafara de tine si cei cu ochii tai ai naibi de indecisi. I-am vazut mirarea de pe chip, toti muschi incepand sa i se incordeze datorita curiozitati mele.

-Vino atunci la mine iar ochi mei se schimba datorita starilor mele de spirit, nu e nimic special, pe cand ai tai sunt albi ziua iar noaptea devin rosiatici, la fel si aripile, cand te-am vazut intrand aveai aripi albe iar acum ai aripi negre.

-Nu stiam ca ma transfor noaptea, totusi sa ai grija cu mine, cine stie cand prin o ura nespusa pe tine si incep sa te sfartec. M-a privit mirat si tot atat de frumos, nu la fel de  frumos decat Ryan dar mai special si misterios.

 -Bine atunci, hai cu mine. Am avut nesabuinta sa-l ascult, nu stiam nimic despre el, daca vrea sa-mi faca rau daca acel negru din ochi lui prevestea un gand malefic, orice as face nu am de ales oricum nimeni nu ma poate distruge iar daca as hoinari prin purgatoriu noaptea de una singura ar fi si mai rau.

      Am mers un timp tacuti, el privea inainte cu trupl lui zvelt si bine facut parul plond ca spicele de grau parca destinul mi l-a scos in cale ca sa-mi aduca o bucurie in infernul in care am cazut de cand am ajuns aici. Sincera sa fiu nu credeam ca in purgatoriu este noapte si zi, poate cum in rai nu se intuneca niciodata iar in iad este intuneric totdeauna, asa ai aici este la mijloc. Pot sa spun cu inima pe suflet ca ma simpt mai bine aici decat in iad si ca Josh ma face sa ma simpt in siguranta iar asta il ajuta foarte mult ochi lui care sunt ca doua oceane nesfarsite si limpezi.

-Uite aici locuiesc eu! Imi spuse impingandu-ma intr-un hol imens. Era luminat de lampi de diferite culori si dimensiuni, pereti erau pictati de un curcubeu dar ce mi-a sarit in ochi erau teblourile ce se aflau deoparte si de alta al holului. In ele erau pictati oameni spanzurati, decapitati si impuscati, fiecare tablou intruchipa suferinta unui om. Am tras aer in piept sperand ca acele tablouri nu o sa se transforme in realitate si am inceput sa merg pe coridor cu Josh in fata mea. Pe la jumatate, intorcandu-mi capul spre un tablou am vazut acolo o fetita care plangea iar in spatele ei erau demoni, m-am simtit atrasa de el si m-am apropiat, m-a captivat pana cand un demon incepea sa vina spre mine si sa ma atinga pe nas cu ghearele lui pline de sange. Eu nu puteam riposte m-a uitam la acea fetita care plangea iar demonul prizandu-ma de par incepea sa ma traga usor spre el. Josh observand ca eu ma indrept spre tablou se apropia de mine si ii reteza mana acelui demon trezandu-ma din transa. Am ramas cu mana acestuia in par si am inceput sa tip ca o descreierata injurandu-l.

-Mery calmeazate! Imi spuse Josh lundu-mi mana din par si lundu-ma in bratele lui protectoare.

    Dupa ce m-am trezit la realitate i-am spus:

-Ce a fost asta, de ce ma simt asa de confuza si de ce puii mei a iesit dracu ala si a inceput sa ma traba spre el, nu de alta dar mie nu-mi era drag de el?

-Haide sa plecam de aici si-ti voi explica cand v-om ajunge intr-un loc sigur. Am inceput sa merg langa el gandindu-ma la acea fetita din tablou. 

PS:Josh in poza:)