Nici ei nu mă vor

Cap7:Blestemul

             Am aflat ca nimic nu e ceea ce pare in purgatoriu, lucrurile se schimba la fel si sufletele care ma inconjoara. Ma bucur de noapte deoarece fac parte din ea si ma sfasie sentimentul de vinovatie pe care il simpt constant de cand sunt aici. Lucrurile dintre mine si Josh s-au cam racit, de cand a aflat ca ieseam noptile pe geam si hoinaream aiurea prin intuneric. Toate sufletele sunt ingrozite de intuneric si datorita evadarilor mele nocturne m-au catalogat drept o lepra ce merita sa simpta durere vesnica. Am hotarat sa plec de aici fara ai spune lui Josh, in noaptea aceasta voi urca treptele raiului pentru al cauta pe Ryan si pentru ai cere ajutorul in legetura cu viitorul meu, fiind constienta de ochii curiosi ai purgatorului care il vor anunta imediat pe Josh de plecarea mea din acesta. Intunericul se lasa repede aici, parca vrand sa savureze fiecare raza de lumina, ma asigur ca Josh adoarme si o zbughesc pe fereastra, lasand in urma jocurile prostesti alaturi de el si plimbarile in noptile de nesomn. Puteam sa simpt ca sunt privita de ochii infometati ai Ghostly, am auzit multe zvonuri despre ea. Se spune ca datorita ei pentru prima data de la inceputuri ingerii si demonii au colaborat sa o transforme in negura purgatorului, era de neinvins pana atunci. Nici ea nu a crezut ca toti se vor impotrivi ei dar s-a inselat amarnic. Ajunsa in fata portilor din metal alb pe jumatate ruginite de un rosu aprins, izbutesc a trage cu putere de ele provocand un val de unde ce deranja praful de pe jos, dincolo de ele gardieni impietriti imi zambira sarcastic, ma intorc spre poarta si incerc sa o incui cu o cheie aurita daruita de unu dintre gardieni ce acum nu mai aveau nici o expresie pe fata, dar nu reuseam, poarta incepu sa se zguduie facandu-ma sa ma infricosez. Gardieni imi spusera sa plec asa ca mi-am descatusat aripele si m-am inaltat, priveam in urma negura ce ii conjura pe gardieni, pareau destul de ingrijorati.

-Multimesc, o sa tin cont si de tine cand voi avea controlul suprem. O voce de femeie cu un iz de rautate in glas strigase atat de tare incat sa o pot auzi.

   Am inceput sa ma ingrijorez asa ca m-am grabit catre portile raiului, sper doar ca sa-l gasesc pe Ryan. Ajunsa la portile acestuia, am ramas socata Ryan fugea spre mine urmarit de aceeasi negura pe care o lasasem la portile purgatorului.

-Mery, fugi.Tipetele acestuia de disperare ma facuse sa ma inspaimant ramanand paralizata. 

  Dar prea tarziu pentru tot el ajunse la mine, punandu-ma la pamant si acoperandu-ma cu aripile acestuia.

-Dupa ce iesi de aici i-a cheia asta de la gatul meu si dute pe pamant, esti ultima nostra speranta. Vocea lui suava si sigura imi rasuna in cap. Dincolo de scutul protector facut de acesta se auzeau tipete, furtuna, disperare si groaza. Imi duc mana pe fata ingerului, era crispata de durerile provocate de inamici nostri. Ii prind buzele intr-un sarut pasional si simpt ca se relaxeaza sub sarutul meu, dar nu mai reactioneaza ramanand inert peste trupul meu. Furtuna se potolise lasand loc linistei mortale. Il dau pe Ryen incet lasandu-l sa cada langa mine. Distrugere, din cauza ta, din cauza ta cuvintele acestea repetandu-se in mintea mea. Desi era liniste totul era distrus, raiul acum cuprindea doar suflete sfasiate si ingeri morti. Ma uit panicata la Ryan, zacea langa mine. Ma simteam ingrozitor, daca nu existam nimeni nu ar mai suferi, nimeni, o lacrima rosiatica mi se prelinse pe obraz cazand pe cheia care o tineam in mana. Ma ridic respirand sacadat din cauza lacrimilor ce incepura sa-si faca aparitia, apoi il iau pe Ryan in brate simtindui ranile de pe spate. Sirul gandurilor mele nu mai continuara, ma simteam inerta, incapabila de a mai simti altceva inafara de vina. Imi duc capul la pieptul lui si imi las lacrimile sa cada umezindu-i tricoul patat cu sange.

-Sunt bine. O voce izbitoare de asemanatoare cu Ryan se auzi la urechile mele, facandu-ma sa il imbratisez si mai tare.

-De ce am lasat sa ti se intample asta, acum esti doar o amintire a celui care a vrut sa ma ajute, iar eu il voi rasplati tinandu-l langa inima mea pe vecie. Am spus suspinand la pieptul ingerului mort.

-Mary, chiar sunt bine. Vorbele lui continuate de o miscare a corpului ce il tineam in brate ma facu sa cred in speranta. Imi ridic ochi spre fata acestuia pe care era imprimat un zambe calduros.

-Credeam ca te-am pierdut. Am spus uitandu-ma la el si lacrimand.

-Nu poti ajunge la performanta asta atata timp cat esti langa mine. Incepuse a rade de parca nu mai conta ce se intamplase.

-Ce amuzant. Am inceput sa-l strang din ce in ce mai tare in brate lasandu-l sa scoata un mic chicotit.

-Deci, in ce bele mari te-ai bagat!

-Serios, raiul e distrus si tu ai chef de glume?

-Pai lasa raiul ca isi revine el. Atunci am observat ca totul isi revenise la normal, ingeri si spiritele erau din nou fericite, de parca ar fi aterizat camionul de inghetata peste o scoala.

-Imi pare rau, nu am vrut sa o las sa scape dar nu mai suportam purgatoriul, simteam ca ma sufoc acolo.

-Nu e vina ta, asta era voia Lui, iar tu i-ai implinit-o, in plus asta e doar inceputul, trebuie sa plecam urgent pe pamant.

-Sa plecam, de ce?

-Pentru ca ea iti vrea corpul si o sa-l obtina daca nu plecam. La auzul acestor cuvinte am inceput sa rad ca isterica.

-Ce bine de mine, acum nu ca sunt o pshiopata care aude doua voci care se contrazic tot timpul dar mai sunt si vanata de o cotoroanta de pe vremea preistorica, cu doi dinti in gura, parul facut din fire de lava si imbracata de la second-hand, care imi vrea corpul pentru a stapani lumea.

-Esti amuzant de draguta cand esti ironica. A spus Ryan tinandu-se de burta din cauza vorbelor mele, ador sa il vad razand, mai ca as sari si eu in sus de bucurie!

-Haide sa plecam. Am zis imbratisandu-l si oferinui un mic pupic pe obraz.

-Uite aici e portalul si aici e cheia, faci tu onorurile? M-a intreba zambind miseleste.

    Am luat cheia din mainele lui si am arucant-o in portal tipand cat mai tare spre acesta sa ne duca spre pamant, nici o clipa nu a durat si am ajuns in vechea mea casa, acum fiind plina de sobolani ce misunau pe sub mobila si de panze de paianjen, dar sa nu mai vorbim de miros care era destule de neplacut, de parca imputitul fostei mele clase ar fi astat aici 2 ani si ar fi murit ingropat de propiai mizerie.

-Si acum ce facem. Am spus intorcandu-ma spre Ryan si prostindu-ma pe langa el din cauza mirosului.

-Pai trebuie sa faci curatenie si dupa mai vorbim.

-Sa o crezi tu ca scapi asa de usor. I-am spus eu aratand spre produsele de curatat care speram ca inca mai sunt valabile.

-Oare ai tai au mai platit curentul. A intrebat confuz uitandu-se spre plasma imensa ce se afla pe perete.

-Nu stiu, hai sa aflam. Am luat telecomanda de pe masuta din sticla acum plina de praf si gazulite, am indreptat-o spre televizor apasand pe butonul "Play".

-Merge! A excalamt Ryan sfatuindu-ma sa dau pe un canal de muzica.

   Ziua ne-am petrecut-o dasand si facand curat pe muzica data la maxim. Oboseala ne cuprindea pe amandoi, pana cand aceasta ne obligase sa cadem franti pe parchetul stralucitor si parfumat.