Nici ei nu mă vor

Cap8:Fată în fată

       Soarele se joaca cu razele fine si calde pe obrazul meu si pe pleoapele mele acum intredeschise incarcand sa desluseasca tot se se afla in incaperea unde ma aflam. O durere insuportabila puse stapanire pe spatele meu rece si umed, ma uit in stanga mea si dau de Ryen care dormea linistit pe parchetul rece.

-Ryen, trezestete. Ii soptesc usor la ureche aplicand un sarut mic pe obrazul delicat al acestuia.

-Da. Spuse el somnoros ridicandu-se de pe parchet.

-Cred ca am fost atat de obositi incat am dormit pe unde am apucat. Imi intindea mana ajutandu-ma sa ma ridic si eu.

-Da am o durere de spate, sper ca mai are mama medicamentele pe care le folosea cand ma loveam. Brusc m-am intristat, aducandu-mi aminte ca am fost adoptata de sora acesteia neavand ocazia sa o vad pe adevarata mea mama, am mintit ca ii urasc, ii iubesc chiar daca ei m-au considerat o pacoste de cand m-am nascut. Gandurile fuse alungate cand Ryen imi puse mana pe spate, in acel moment in tot corpul meu se simtea o caldura placuta acompaniata de mii de fiori ce ma faceau sa zambesc la nesfarsit, durerea trecu iar mana lui Ryan se departa de mine.

-Ce a fost asta? L-am intrebat uitandu-ma insistent la el.

-Pai ai zis ca te doare spatele iar eu ti-am alungat durerea. A raspuns privindu-ma grijuliu si bland.

-Multumesc, am murmurat, si acum ce mai facem?

-Pai trebuie sa te antrenezi.

-Cum? Dar raspunsul lui nu mai veni deoarece o zbughira in bucatarie aducand o prajitura care trebuia sa o puna in cuptor pentru a fi gata.

-Ce trebuie sa fac eu cu asta, doara nu am puteri de bucatar nu? L-am intrebat in timp ce acesta imi inmana tava.

-Trebuie sa o coci tu.

        A mai trebui sa aduca cateva prajituri de acelea, deoarece pe prima am carbonizat-o, a doua a explodat facand mizerie peste tot in jurul nostru, dar intr-un sfarsit am reusit. M-am dus sa fac un dus rapid deoarece eram plina de praf si plajitura, asta fara sa mai vorbim de miros. Cand m-am intors in bucatarie Ryen pregatea micul dejun plus prajitura care imi reusise. In timpul mesei nici unul din noi nu a vorbit pana cand..

-Trebuie sa mergem in parc. Parca vocea lui se schimbase devenind mai severa si rautacioasa.

-Si ce o sa facem acolo, o sa dam foc la copaci? L-am intrebat in timp ce infulecam ca o purcica din farfuria mea uitandu-ma cu ochi pofticiosi la acea prajitura pe care o voi da gata dupa ce termin cu micul dejun.

-Nu, trebuie sa imi arat si alte puteri pe care le ai trebuie sa le controlezi.

-Dar nu putem face asta maine. L-am intrebat uitandu-ma la el cu o fata de catelus calcat de un trabant nenorocit.

-Daca mai asteptam mult poate va fi prea tarziu. Mi-a spus taios.

-Bine, am suspinat eu.

-Scuze ca m-am rastit la tine, dar de cand raiul a fost atacat si de cand Ea ne ameninta viitorul si destinele sunt stresat.

-Eu trebuie sa-ti cer scuze, nu ar trebui sa insist asa de mult, haide sa mergem. I-am spus hotarata lundu-l de mana si tragandu-l in parc si spre norocul meu era la 3 case departare.

       In parc l-am vazut pe vechiul meu professor de matematica plimbandu-si micul si enervantul bulldog englez. Vai, ce as vrea sa-l muste de fund, m-as fi amuzat pe saturate. Dar nu cainele actionara ci puterile mele, dandu-i foc la par, el vazand ca ii arde parul il da jos? Nu-mi vine sa cred, are peruca. Ce bine ar fi daca as mai fi fost la liceu l-as fi facut de ras si in fata colegilor sai.

-Hahahah, am inceput sa arat cu degetul spre el, care acum isi calca peruca ca sa stinga focul. Spre norocul meu nu m-a bagat in seama si a plecat mai departe.

-Nu mai rade de el. Mi-a spus Ryen serios.

-Ce ai patit, parca in cer nu erai asa de rigid.

-Pamantul e casa de care trebuie sa am grija, si de asemenea si de oameni fie ei buni sau rai.

-Bine, bine dar recunoaste o merita. L-am intrebat zambindu-i innocent, dar numai nu inocenta nu era in mintea mea.

-Bine, recunosc ai un simt al umorului foarte dezvoltat, acum vino cu mine intr-un loc mai retras.

-Bine. Ajunsi la umbra unui copac mirific, asezandu-ne amandoi la radacinile acestuia, pe acolo din cand in cand mai trebea cate un om, care admira peisajul rupt din alta lume.

-Acum vreau sa citesti mintea acelui barbat. Atunci a aratat catre un barbat ce statea pe banca din spatele copacului, avea parul castaniu si putin ciufuli, privindu-l de la spate mi s-a parut un om destul de cizelat, pana cand am intrat in mintea lui.

-Ce scarbos, pervers si ciudat e, cica se gandeste cum sa o faca cu un copac, Doamne la ce se gandesc oameni astia.

-Calmeaza-te, bine ca nu si-a dat seama ca ai intrat in mintea lui, acum incearca sa ii impui niste lucruri adica sa-I contolez mintea.

-Bine o sa incerc. Mi-am revenit intrand in mintea lui perversa din nou.

“ -Nu e bine sa gandesti asa, bucurate de viata nu uita ai doar una.

-Cine a zis asta?

-Constiinat ta.

-Nu ea nu, lasa-ma in pace, esti fantoma sotie mele nu, nu ma manipulezi asa de usor.

-Nu sunt sotia ta, ci constiinta ta.

-Ba nu esti sotia mea, draga trebuia sa te spanzur pentru ca nu imi implineai placerile sexuale.

-Ti-ai omorat sotia?”

   Nu am mai putut sta deoarece un tipat strident se auzi readucandu-ma inapoi. Sursa aceui tipat a fost acel barbat care se indrepta cu viteza spre iesire vorbind singur.

-Dute si stergei amintirile pana nu se sinucide. M-a sfatuit Ryen privand in urma barbatului.

     M-am concentrate si am ajuns in mintea lui stergandu-I toate vorbele mele, atunci brusc s-a intors pe banca privint florile viu colorate.

-Te-ai descurcat foarte bine. M-a felicita Ryen.

-Dar mai avea un pic si murea.

-Asa reactioneaza uni, el e un pacatos iar vina il apasa in fiecare secunda, pana la urma tot se va omora.

-Aha, acum ce urmeaza. Vorba mi-a pierit cand l-am vazut pe fostul meu gradinar, furia a inceput sa-mi curga prin vene gandindu-ma doar la razbunare si ura.

“Am sa merg spre fantana arteziana unde se afla o tipa sexy si o sa ma dau la ea, dupa ce intru in vorba cu ea o imping in apa si apoi plec topaind ca o fetita de 5 anisori”

    Am stat si am privit murind de ras cum el imi indeplinea fiecare cuvintel pe care i l-am spus. Singura parere de rau pe care o am e ca acea fata si-a udat rochita cu imprimeuri florare, lunga pana la genunchi si prinsa la mijloc cu o curea lata.

-Spune-mi ca nu tu ai facut asta. Mi-a spus Ryen uitandu-se amuzat la mine.

-Am minti daca as spune asta. I-am raspuns printre hohotele de ras care curgeau ca apa de la robinet.

       Ryen m-a luat in brate ridicandu-ma de pe pamant si ducandu-ma langa fantana arteziana bagandu-ma in apa calduta, atunci am inceput sa-l ud, sa rad si sa-l trag si pe el in fantana. Ne-am jucat pana cand ne-a apucat frigu. Am fugit repede acasa schibandu-ma intr-o rochie de vara larga si scurta pana la genunchi, pe ea erau imprimate petale de trandafiri rosi. Lui Ryen i-am dat o camasa alba de-a tatei si o pereche de pantaloni negri largi. Pot spune ca acele patretele erau perfecte, mai aveam un pic si salivam, dar el si-a acoperit repede pieptul vazandu-ma ca ma uit la el cu ochi mari si pofticiosi. Am inceput sa rad de el si sa fug prin toata casa dar el m-a prins rapid gadilandu-ma peste tot. Radeam atat de tare incat credeam ca o sa explodez dar toata casa a fost cuprinsa de un fum negru facandu-l pe Ryen sa ma ieie in brate si sa se incordeze.