Fake Actress (BTS fanfic) - HIATUS

1. K-Drama Universal

Priveam entuziasmata pe geamul avionului, numarand parca fiecare secunda pana la aterizare. Destinatia? Locul unde mi-am dorit toata viata sa ajung. Seoul, vin! Degetele mele subtiri butonau de zor pe telefon, jucand jocuri fara sens, in incercarea de a face timpul sa se scurga mai repede. Avea sa se intample in sfarsit. Un mic zambet imi apare pe chip la amintirea momentului in care am inceput sa strang banut cu banut pentru a ajunge aici. Eram doar un copil cu o imaginatie bogata, care si-a dorit din totdeauna ca viata ei sa fie spectaculoasa. Pot spune ca pentru mine, venirea in Seoul era un inceput. Inceputul povestii mele. Imi dau peste ureche o suvita rebela, si continui sa zambesc atunci cand pilotul anuntand aterizarea. Imi pun centura de siguranta, si imi scot din geanta de mana o micuta oglinda. O analizam fara sa o deschid.

~Flashback~

" Uite draga mea, aici" Imi spune mama intinzand spre mine o cutiuta albastra.

"Pentru ce e asta?" O intreb luand in mana cutia si deschizand-o. Inauntru se afla o micuta oglinjoara argintie, care avea scris cu auriu initiala "E".

"Stii foarte bine cat esti de imprastiata, iar acum o saptamana te plangeai ca ti-ai pierdut oglinda norocoasa."

"O doamne mama, iti multumesc frumos" Ii spun imbratisand-o. "Este foarte frumoasa, o sa imi poarte si aceasta noroc, sunt sigura! Mai ales ca este de la tine" Spun stangand obiectul la piept.

"Oh scumpa mea, norocul este ceva de care tu nu ai nevoie. Esti o fata speciala, o sa primesti in viata exact ceea ce iti doresti!"

~End Flashback~

Mama inca de cand eram micuta imi spunea ca sunt speciala, insa niciodata nu am luat-o in seama. Este mama mea, este normal ca orice mama sa isi vada copilul special. Deschid oglinjoara si imi privesc reflexia in ea. Ochii mei verzi pareau parca mai mari, fiind conturati de gene lungi si arcuite. Buzele bline, erau vopsite intr-un rosu deschis, placut, nu era o culoare stridenta. Parul meu de culoare aramie se intindea pana la jumatatea spatelui, fiind prins cu o bentita neagra. Pilotul ne anunta ca am aterizat si ne putem indrepta calmi catre iesire. Fusesem atat de pierduta in ganduri incat nici macar nu am realizat cand a atins avionul solul, am fost trezita din visare abia in momentul in care pasagerii au inceput sa aplaude aterizarea facuta cu succes. Imi inchid oglinda si o pun inapoi in geanta, apoi ma ridic si imi aranjez rochita alba pe care o purtam. Ma intreb daca Kai a ajuns, sau a intarziat asa cum obisnuia sa faca mereu. Kai este cel mai bun prieten al meu, mutat in Coreea de Sud, Seoul, de aproximativ doi ani. Faptul ca el locuieste aici a fost un bonus pentru mine. Ne cunoastem inca din copilarie, si imi este o companie foarte placuta. Mergeam cu pasi grabiti spre locul de unde aveam sa imi iau bagajul si sa ma intalnesc cu Kai. Cu cat ma apropiam mai mult puteam vedea o silueta a unui baiat care tinea o pancarda deasupra capului pe care scria "EMMA". Incep sa chicotesc si ii sar in brate, acesta ridicandu-ma pe sus.