Fake Actress (BTS fanfic) - HIATUS

20. Suspiciuni

-Emma-

"Esti sigura ca vei fi bine? Nu vrem sa te lasam singura, insa nu multe persoane stiu de venirea ta aici si nici nu putem lasa sa se afle prea multe." Spune J-Hope parand destul de tensionat.

Zambesc relaxata lasandu-mi capul sa alunece usor pe spatarul canapelei. Ii confirm ca voi fi bine, acesta incuvintand. Jimin statea langa mine, chinuindu-se sa isi aranjeze gulerul camasii albe pe care o purta.

"Esti imposibil." Spun chicotind si ridicandu-ma in sezut, in asa fel incat sa il pot ajuta.

Acesta zambeste scurt si imi multumeste. In jumatate de ora urmau sa urce pe scena. IU ma sunase nu cu mult timp in urma sa ma anunte ca a ajuns si ca va incerca sa se strecoare in culise la sfarsitul concertului. Baietii erau pregatiti si trebuiau sa paraseasca camera in care eu ma aflam cat de curand. Desi avusesera o multime de concerte, acestia pareau destul de emotionati.

"Ce-i cu fetele astea?" Ii intreb privire lor intorcandu-se brusc spre mine. "Zambiti!" Le spun aratand un zambet cu degetele acestia incepand sa chicoteasca.

Deodata una dintre stiliste isi face simtita prezenta in camera anuntandu-i pe baieti ca ultimele retusuri ale machiajului lor trebuie facute inainte de a urca pe scena. Le-am dat tuturor cate o imbratisare de incurajare apoi am asteptat ca pe ecranul imens din fata mea sa fie afisat concertul. Desi m-as fi simtit mult mai bine sa fiu in public, alaturi de ceilalti fani, nu aveam dreptul sa ma plang. Eram persoana care ii putea vedea urcand si coborand de pe scena, si asta era mai mult decat puteam visa vreodata. M-am facut comoda si am vazut cum numaratoarea inversa a inceput pe ecran, semn ca in 10 minute avea sa inceapa concertul. Rasuflu emotionata si strang din pumni, numarand secundele odata cu televizorul.

-IU-

Blitzurile aparatelor ma orbeau in incercarea mea de a pasi gratioasa alaturi de regizor catre locul special amenajat pentru noi. Reporterii se adunasera gramada in jurul nostru, motivul pentru care domnul Yong Sook a cerul sa fim insotiti de doi badigarzi. Acesta a raspuns la majoritatea intrebarilor puse de reporteri, eu fiind nevoita numai sa zambesc si sa imi exprim fericirea, fie ea una falsa, de a ma afla aici. Intr-un final am reusit sa ne asezam, picioarele mele fiind obosite de la o ora petrecuta in picioare, purtand tocuri, si totul numai pentru ca am fost obligata sa vin aici. Sa fiu sincera, vroiam sa fiu aici, dar nu aici. Vroiam sa fiu in culise, cu Emma. Sa imi pot petrece timpul cu buna mea prietena, purtand haine mult mai comode decat o rochie lunga si stramta. Aratam precum o printesa la un bal, nu o actrita care a venit sa-si sustina colegii la concertul acestora. Am luat o gura de aer oftand si asteptand ca toate astea sa se termine. Deodata lumina in sala s-a stins, fanii incepand sa zbiere din toti plamanii. Stiam sentimentul, sa ma aflu in fata oamenilor cantand ma face la fel de fericita ca statul in fata camerelor de filmat, avand un frumos scenariu in fata. Probabil nervii pe care ii tot tineam in mine de cateva zile incoace ma facea sa ma enerveze totul din jur. Cine stie. Insa, acum nu era momentul sa ma gandesc la asta. Pana la urma, am venit aici sa vad o persoana. Singura persoana din acea trupa care nu ma enerva, singura cu care puteam vorbii deschis si de asemenea singura persoana de care ma atasasem aproape la fel de mult ca si de Emma. Il priveam cum paseste pe scena alaturi de baieti, un mic zambet aparandu-mi pe chip. Aplaudam impreuna cu fanii, fiind pregatita sa ii aud superba voce. Nu am putut sa imi iau ochii de pe el nici o secunda, atitudinea de baiat rau pe care incerca sa si-o pastreze pe scena atunci cand canta ma amuza enorm, cunoscandu-i defapt firea dulce si calda pe care o avea in mod obisnuit. Fusesem impresionata de vocea lui, gandindu-ma cum am putut sa nu il rog sa-mi cante ceva pana acum. Surad amuzata la gandul ca acest om putea sa-mi schimbe starea fara a se chinuii in vreun fel. Stralucea. Era in lumea lui si asta se vedea cu ochiul liber. Aplaud la finalul melodiei ridicandu-ma inconstient in picioare, lucru care ii surprinse pe reporteri, dar si pe domnul regizor. M-am asezat usor rusinata de reactia mea spontana si am continuat sa privesc zambitoare concertul.