Fake Actress (BTS fanfic) - HIATUS

6. Cutia

-Jimin-

O priveam cum tremura, sangele incepand sa imi circule rapid prin vene, nestiind ce ar trebuii sa fac. Nu pot sa stau asa fara sa o ajut, din toata incaperea pare ca sunt singurul care stie de problema ei cu claustrofobia. O vad cum isi incolaceste mainile in jurul corpului, respiratia fiindu-i tot mai accelerata.

"Emma esti bine?" O intreaba IU apucand-o de maini, insa Emma nu o baga in seama.

Daca nu fac ceva repede va face o criza. Dau sa merg spre ea insa il vad pe Namjoon cum mi-o ia inainte, punandu-si mainile pe umerii ei.

"Emma, respira adanc. Uite-te la mine si respira adanc." Ii spune  punand-o sa il imite, aceasta facand intocmai, linistindu-se incetul cu-ncetul.

Stateam si ii priveam stupefiat, eram precum o stana de piatra. Cum am putut fi atat de penibil? Simteam un sentiment de furie, dar nu pentru Namjoon, ci pentru neputinta mea. Nu suportam sa fiu nefolositor. Este ceea ce urasc cel mai tare. Imi inclestez pumnul strangand din dinti, intorcandu-ma cu spatele la ei, Taehyung punandu-si pana pe umarul meu, si unindu-si buzele intr-o linie. Il vad pe Suga cum ma privea fix, afisand un mic ranjet, dandu-si ochii peste cap si scotandu-si apoi telefonul. Nu ii intelegeam deloc gesturile de azi, ceea ce ma ingrijora si enerva in acelasi timp. Am incercat totusi sa nu ii dau importanta, privind-o pe Emma care o asigura pe IU ca acum este bine, J-Hope felicitandu-l pe Namjoon pentru cum a reactionat la situatie. As fi putut si eu sa o ajut.

"Tsk." Spun si imi dau ochii peste cap, trecand printre Namjoon si J-Hope chiar prin fata Emmei, care acum ma privea ciudat, si lund-o cativa pasi mai inainte intorcandu-ma apoi cu fata spre ei.

"Ce mai asteptati? Hai. Trebuie sa inspectam si noi locul, nu-i asa?" Le spun afisand un zambet fals si facandu-le semn sa ma urmeze.

"Tu esti serios? Emma era sa lesine si tu-" Se rasteste IU la mine, Emma intrerupand-o.

"IU, este in regula. Are dreptate." Spune zambind scurt. Zambetul ei era la fel de fals ca si al meu, puteam sa imi dau seama de asta fara sa ma chinui. O privesc pret de cateva secunde cum isi lasa privirea in jos si ma ocoleste impreuna cu IU. Taehyung isi pune mana peste umarul meu zambind cu gura pana la urechi, eu fiind destul de absent. Nu suportam sa o vad pe Emma asa, defapt, nu suportam sa vad pe nimeni in starea asta, nu din cauza mea.

"Aventura!" Striga Taehyung ridicand pumnul in aer, J-Hope aprobandu-l din spate, incepand apoi amandoi sa alerge precum niste bezmetici. Macar ei sa se simta bine.

-Emma-

Nu a facut nimic. Eram acolo, simteam ca ma sufoc si singurul lucru de care aveam nevoie era imbratisarea lui, singura imbratisare care m-ar fi facut sa ma calmez instantaneu. Dar nu a venit. Statea acolo si privea. Aveam un nod in gat, genul acela de sentiment care previne niste lacrimi ce stau sa cada, insa mi le tineam in frau pe cat puteam. Nu pot sa fiu un copil cu sperante desarte, am decis sa fiu un adult realist. Nu trebuie sa ma astept la ceva de la el. Nu trebuie sa ma astept la ceva de la nimeni.

"De ce m-ai oprit? Sti de cand astept sa ma iau de el?" Imi sopteste IU la ureche.

Surad si imi intorc privirea spre el, era tras de maini de J-Hope si de Taehyung care incercau sa il faca sa fie mai entuziasmat de asa zisa 'aventura' de care credeau ei ca vom avea parte. Nu parea insa deloc incantat, as fi putut spune ca e suparat. Insa nu avea nici un motiv. Ma uit din nou la IU observand ca nu i-am raspuns la intrebare, ridicand din sprancene.

"De cand, de azi dimineata?" Ii spun afisand un ranjet, aceasta bosumflandu-se.

"Nu conteaza, e greu pentru mine sa ma abtin, mai ales cand ma enerveaza ceva, sau cineva atat de tare." Spune incruntandu-se.