17. Intrebari fara raspuns. ( Pe moment )

1.3K 103 1
                                    

M-a intampinat Harry cu sticla de alcool intr-o mana si cu cealalta tinandu-se de perete ca sa nu cada.

- Harry... Ce ai patit? De ce bei?

- Tu nu ai nici un drep sa ma pui pe mine la interogatoriu. Tu-tu o curva notorie, am vrut sati fac o surpriza maine, dar ai ruinat totul...

- Harry... Dar ce am facut? De ce esti asa? Ce am facut de ma jignesti?

- Ai iesit cu jegosul ala! imi zice cuvintele de parca lear scuipa.

Eu nu mai stiam ce sa mai zic. Am observat ca privirea lui s-a oprit pe gatul meu.

- Ce-ce este asta? ma intreaba si prinde medalionul cu un deget.

- Un cadou de la Jake. cum a auzit aceste cuvinte a smuls medalinul de la gatul meu si la aruncat pe jos.

- Harry!! ii spun in timp ce ma duc spre medalion ca sa-l iau inapoi.

- Spui de Jake ca este un jegos, dar tu esti unul mai mare de atat! Te urasc! dintr-o data simt o palma puternica peste fata mea care mi-a intors capul intr-o parte.

Pun repede mana peste locul inrosit si ma uit uimita si speriata la el. Harry m-a lovit?

- Te urasc! Nu vreau sa te mai vad vreodata! Am iesit cu Jake numai pentru ca sa mai pateasca vreunul dintre voi ce a patit Niall. Va iubesc, prostule. Va credeam prieteni mei. Frati mei. Dar acum, nu stiu ce sa mai simt si sa mai cred despre tine.

Ii spun toate cuvintele acestea parca din suflet. Il las cu gura cascata si urc sus la mine in camera.

Incui usa si ma arunc in pat, cu capul in perne si cu medalionul de la Jake in mana si incep sa plang.

****

Este 3 dimineata si nu pot sa dorm. Stau in pat cu picioarele la piept, cu medalionul pe care il tot fatai in mana si ma gandesc la tot ce s-a intamplat ieri.

Nu stiu ce sa mai cred. Cu ce am gresit ca am iesit cu Jake? Cu ce la suparat asta pe Harry? Ce surpriza voia sa-mi pregateasca? La ce se referea prin tot ce a spus? La aceste intrebari vreau sa gasesc raspuns. No sa ma las pana nu imi dau seama cu am gresit.

- Va iubesc baieti! rostesc aceste cuvinte si incep sa plang.

Picaturi din lacrimile mele ajungeau una cate una pe medalion, pe care le spergeam usor cu degetul.

****
Scuze, dinnou un capitol mai scurtulet unpic.

Ce sa mai spun?? Nu facut prea des asta, dar vreau sa va multumesc mult pentru ca imi cititi cartea, si pentru parerile voastre pe care le apreciez. Va pwp si va smotocesc piticilor!! Va multumesc la infinit! :-* ^_^ <3.

Louis adopt me?!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum