Freamătul
Freamătul unui amor,
Teama unui bujor,
Fata cu chip senin,
Ce ți-o închipuiești cu dor...
Vrei s-o rogi evlavios,
Dar rămâi pe loc, sfios,
Și trăiești cu greutate
Pe urma unui gând hidos.
Al ei gât este frumos,
Dulce, fin și albicios.
Tu ești încă nesătul,
Tulburat și mânios.
Predică
Cum poți, suflet, să trăiești
În atâta calpă?
Nici nu mai reușești
Să veghezi o clipă.
Cum este să iubești
Fără roduri tinerești?
Suflet, te risipești,
Chipul ți-l schimonosești!
Și aștepți o mângâiere
Dulce, o pură adiere.
Și te juri că te smerești,
Cu un gând te pocăiești.
Roman
Rumeni sunt obrajii tăi,
Eu sunt alb ca varul.
Și mă pierd în ochii tulburi,
De-ți simt tot amarul.
Doar degetele ne mai leagă
Truda cu romanul,
Viața asta atât de lungă
În capitole cu gramul.
Am momente
Am momente când privesc
Către zări, departe.
Am și zile când petrec
Momente aparte.
Și gândurile mele sunt
Atât de distanțate.
Și, iată, cum iubesc
Povești romanțate.
Toate visele se sting,
Se dizolvă, poate...
Sau doar stau încadrate
Într-un destin aparte.
Cuprinsul vieții
De câte ori pe zi
Mâinile mi le-am spălat?
Poate la fel de des
Ca un vers necuvântat,
Ce în ochii săi cei verzi
Zilele s-au preschimbat
În, însăși, anul ce îl vezi
Cum se lasă suspinat.
Emoție
Scriu cu unghiile
Pe ziduri afumate,
Și scriu până când
Or să cadă toate.
Se vor pierde toate
Într-un mănunchi de flori,
Ce ard la primul gând,
Al zilelor fiori.
Încercare
Am prins a face un cerc...
Cu mâna liberă
Încerc,
Și totuși tremură.
Am prins a suspina...
Cu mâna mea în mâna ta
Încerc,
Și încă tot încerc.
