Vreau să am încredere în tine

Patru.

”Ei sunt la cofetăria de lângă universitate, dacă te interesează.”

După ce am dus-o pe Odette acasă, n-am întors și am mai stat o oră, două, cu Leon. El a trebuit să plece, deoarece avea nişte treabă pe la universitate.

Am decis, văzându-mă singur acasă, cu nimeni la care să apelez pentru ceva de ultim moment, să mă duc să fac un duş lung. Nu-mi stă în fire să petrec mult timp sub duş, dar simţeam nevoia de ceva care să-mi dreneze toate gândurile, pentru puţin timp măcar.

Aburul fierbinte m-a înconjurat repede, iar aroma gelului de duş se răspândea rapid în toată baia. Era un gel de duş lăsat de Ami, cu aromă tropicală, deoarece ea mi l-a luat pe al meu, din greşeală. Şamponul însă nu mi l-a luat, şi sunt recunoscător. Cu parfum pot să mă dau, dar nu şi în păr. N-aş fi vrut să fiu obligat să-mi miroasă părul a cireşe, căpşune sau rodii.

După jumătate de oră, ieşeam din duş. M-am îmbrăcat repede, păşind afară din cabina de duş. M-am uitat în oglinda din stânga mea, nedescifrând nimic din ea, fiind acoperită total de aburi. Am ridicat din umeri, lăsând-o aşa. Mi-am înfăşurat un prosop un jurul taliei, după de m-am frecat puţin cu un alt prosop pe cap, punându-l în jurul gâtului. Ies din baia caldă, dând de aerul considerabil mai rece din casă, începând să tremur. Îmi grăbesc pasul până în faţa dulapului, pentru a-mi alege ceva de îmbrăcat. Scot un tricou la întâmplare, aruncându-l pe mine, şi o pereche de pantaloni negri. Închid dulapul şi mă privesc în oglinda ataşată, când aud un sunet scurt, pe care l-am perceput ca fiind sunetul pe care-l face telefonul meu când primesc un mesaj. M-am uitat prin cameră după el, localizându-l pe pat. Mă aşez pe pat, comfortabil, şi deschid telefonul, pentru a citi mesajul.

Care s-a dovedit a fi acel mesaj, iar expeditorul era Leon. Mi-am dat seama că se referă la Odette şi Carter. Cam ieftin locul, dacă voia să o impresioneze, putea să o ducă la un restaurant. Aia ar fi fost o primă întâlnire bună. O idee a luat naştere în mine. Ce-ar fi să le fac o vizită? Desigur, o vizită de la distanţă. Doar mă plimb pe acolo, mă uit prin-prejur, poate îi văd, şi mă întorc acasă. Nu poate să rănească pe nimeni asta.

Mă uit din nou la ceas, văzând că s-a făcut 8 şi jumătate. În acelaşi moment, aud din nou sunetul scurt care mă anunţa că am primit un mesaj.

”Acum au plecat, se îndreaptă spre... strada ta? Stă pe lângă tine Odette?”

Nu am mai stat să-i răspund la mesaj. Am coborât repede la parter, înşfăcând geaca şi cheile maşinii, îndesând telefonul în buzunarul pantalonilor. Am pornit rapid maşina, trântindu-mă la volanul ei. Am pornit-o şi am plecat de pe loc rapid, cu gândul de a ajunge înaintea lor.

Casa ei se vedea bine din locul în care am parcat. Era în partea opusă universităţii, la trei stăzi de casa ei. Îi aşteptam să vină, ştiind că n-o să suspectez dacă stau aici, destul de multe maşini fiind parcate în jurul meu. Văd într-un sfârşit o maşină care opreşte în faţa casei Odettei, şi-l văd pe Carter cum iese, pentru a-i deschide portiera Odettei. Din câte pot să văd, ea râde şi-i ia mâna, ridicându-se, zâmbetul neducându-i-se de pe faţă. Merg mână în mână până în faţa uşii ei, unde ea se aşează cu spatele la casă, şi Carter în faţa ei. Ea spune ceva şi gesticulează cu un deget în direcţia casei, semn pe care eu l-am luat ca pe un ”Vrei să intrii în casă?”.Carter dă din cap în semn de nu, şi între ei se aşterne liniştea. După un minut, în care s-au uitat unul la altul, Carter a început să se aplece uşor înspre Odette.

Ştiam că va face asta, dar am continuat să mă uit. Am continuat să mă uit ca un prost, deoarece în momentul în care buzele Odettei le-au atins pe cele ale lui Carter iar ea a închis ochii, luând-o valul cu sărutul lor, am simţit că explodez. Am pornit maşina şi am dat cu spatele, ducându-mă acasă. Imginile sărutului lor mi se derulau rapid în minte, făcându-mă nervos, voind să lovesc fiecare maşină care-mi ieşea în cale. Mă apăsau pe suflet, într-un mod pe care nu puteam să mi-l explic. De ce mă simţeam aşa?