Vreau să am încredere în tine

Prolog.

-Eu niciodată... nu mi-am înşelat partenerul.

Mă uit în jurul meu cum jumătate din cei strânşi în cerc au dat shot-ul de votcă din mână pe gât. Eu la rândul meu am băut, simţind toată vina revenind în mine. Nu am vrut să o înşel. Nu vroiam să o pierd. O iubeam ca pe ochii din cap, iar totul s-a dus pe apa sâmbetei când am făcut marea prostie de a cădea în plasa cuiva. Cineva care trebuia să o protejeze, nu să o facă să sufere.

-Eu plec, spun eu după câteva runde. Vezi cum faci frate, eşti cam beat, cheamă un taxi, îi spun eu unui prieten. Leon, vin mâine să-mi iau maşina, o să şi intru să văd cum te mai simţi. Noapte bună!

Un cor de ”Noapte bună!” amestecat cu ”Mai rămâi!” s-a auzit în urma mea. Le-am făcut cu mâna, scoţând telefonul din buzunar şi chemând un taxi. Eram un pic ameţit. Un joc de ”Eu niciodată” după o seară întreagă de băut nu era o idee inspirată, dar cu siguranţă a fost ce-a mai bună idee neinspirată pe care am avut-o. Cine ar fi crezut că Natalia a mers pe bicicletă doar în lenjerie intimă, iar că George a mâncat ruj.

Îmi pare bine că am sugerat jocul acesta, fiindcă mă săturasem de ”Adevăr sau provocare”, şi deja se ştia unde se ajunge. Nu vroiam să risc nimic, mai ales că eram într-un fel de relaţie. Nu am mai avut o relaţie stabilă de trei ani, şi în fiecare fată o caut pe ea. Încerc să nu mă mai gândesc la ea, dar sentimentul de vină revine în mine.

Încerc să mă compun când şoferul îmi cere banii. I-am dat repede banii, neaşteptând restul, deoarece merita omul un bacşiş, dat fiind faptul că era patru dimineaţa iar el lucra.

Am răsucit cheia în broasca uşii, facându-mi câinele să se trezească. Ne-am dus amândoi în camera mea, unde el avea locul lui de dormit, un coş în care stătea până adormeam eu, şi cum adormeam, el se urca lângă mine în pat. M-am mai uitat odată la ceas, şi văzând că era cinci dimineaţa, am decis să mă culc.