Vreau să am încredere în tine

Trei

M-am trezit a doua zi, simţindu-mi gâtul înţepenit, şi auzind televizorul de la parter. Mă uit repede la ceas, văzând că era şapte şi jumătate. Asta însemna că Raina încă n-a plecat. Nu ştiam ce să fac. Să mă duc jos, sau să aştept ca ea să plece. Fiindu-mi frică de ce ar putea să facă, am ales să stau şi să aştept ca ea să plece. Văzând că se face opt şi un sfert, iar ea încă nu pleca, am deci să mă duc în bucătărie ca în oricare altă zi, pentru a mâca micul dejul şi după ca să plec la universitate. Fac un duş scurt, aruncând pe mine un tricou alb cu dungi verzi, iar azi am optat pentru jeanşii albi. Mi-am aranjat repede părul, şi am ieşit din cameră, simţind imediat un miros de negrese. Reţeta la care Raina ţinea cel mai mult, şi pe care n-o făcea decât extrem de rar, erau negresele ei. Erau delicioase, şi ţin minte că cum şase ani, ea mi-a făcut o grămadă mai mare decât tortul de ziua mea. Un zâmbet mi s-a aşternut pe faţă. Raina făcând negrese însemna că era totul în regulă între noi, că vrea ca evenimentul de aseară să fie uitat.

-Nea- Ah? încerc eu să o salut pe Raina, când intru în living, dar o găsesc întinsă pe canapea, adormită. Încep să râd uşor, clătinând-o puţin ca s-o trezesc. Raina, trezeşte-te, e deja opt şi jumătate! spun eu, de data asta râzând de-a dreptul. M-am speriat puţin, dându-mă în spate, când ea şi-a deschis dintr-o dată ochii, ridicându-se în capul oaselor, panicată.

-S-scuze! N-am vrut să adorm. Era şapte jumate când m-am aşezat, nu mi-am dat seama cât de somn îmi era şi.. am adormit, spune ea ruşinată, uitându-se în altă parte, eu continuând să râd. Nu mai râde! Hai, du-te şi mănâncă, ţi-am făcut o salată.

-Mulţumesc, îi spun, ducându-mă în bucătărie, cu ea în spatele meu. Iau numai două-trei guri, trebuie să mă duc la cursuri şi trebuie s-o mai iau şi pe Odette de acasă. Deja am întârziat.

-Odette? întreabă ea, mirată.

-Da, Odette. Este o prietenă a lui Nate, e anul întâi, e de aceeaşi vârstă cu tine, şi mergem la aceeaşi universitate. Ea stă prin zonă, deci departe de universitate, şi am hotărât, după ziua mea, că o să o duc eu la cursuri, spun luându-mi cheile şi ieşind din casă, după Raina. Ea deja îşi dusese bagajul în maşină, păstrând pe ea rochia din prima zi. M-am uitat la ea amuzat, pentru că tremura de frig.

-Ah, da, a fost ziua ta. Scuze, la mulţi ani întârziat, spune ea, vizibil jenată.

-Mulţumesc. Nu-ţi cere scuze, oricum dacă te-aş fi văzut la petrecere n-ai fi avut parte de aceeaşi iertare uşoară, spun eu sincer. Aş fi fost mai nervos, atunci ai avut parte de tratament special pentru că ştiam cât de mult ai condus, încerc eu să fac o glumă, punându-mi braţul în jurul umerilor ei. O simt cum se încordează, dar aleg să ignor, continuând să vorbesc. Chiar trebuie să plec acum, mai sunt 20 de minute şi îmi ia cam un sfert de oră până ajung la universitate, cu tot cu oprirea la Odette. Pa, drum bun!

-Pa, succes la cursuri! spune ea, şi mai spune ceva ce nu înţeleg, şi o văd rânjind. Aleg să ignor şi asta, pornind maşina şi ajungând în faţa casei Odettei repede. Ea ea deja afară, aşteptându-mă, tremurând, deoarece era îmbrăcată într-o rochie violet şi cardiganul alb, care avea mânecile suflecate.

-Ce ţi-a luat aşa mult, aproape am îngheţat, spune ea cum a intrat în maşină.

-Am avut ceva de rezolvat cu cineva, îi spun, zâmbetul nepărăsindu-mi faţa.

-A, iubita? întreabă ea, oarecum ruşinată.

-Nu! Nu, în nici un caz iubita, spun încercând să râd, strângând volanul în acelaşi timp. Deşi aşa arătam că m-a atins prea mult întrebarea, n-am continuat să explic. Dacă voiam să-i explic, trebuia să-i zic tot ce s-a întâmplat acum trei ani, şi nu eram gata să spun cuiva. A trebuit să stau ceva mai mult pentru că ea a plecat azi, şi aveam de rezolvat ceva cu ea, spun ridicând din umeri. Vrei să vii la mine după cursuri? Mi-a lăsat nişte negrese, şi are o reţetă nemaipomenită, o să-ţi placă, îi spun eu, încercând să destind atmosfera. Numai gândul că ea s-a gândit la Raina ca fiind iubita mea îmi făcea stomacul să se întoarcă pe dos. După ce s-a întâmplat atunci, cel mai mult puteam s-o etichetez ca amică. Dar ea n-avea de unde să ştie asta, şi o să mă asigur să nu ştie pentru mult timp. Cel puţin până când o să mă simt eu confortabil spunându-i. Şi nu preconizez că va fi prea curând.