Vreau să am încredere în tine

Unu.

-Mmh, nu-l treziţi măi, ar fi in stare să vă omoare.

-Măcar o poză? Uite şi tu cum îşi îmbrăţişează potaia! Dă-mi te rog telefonul, oricum iar n-o să-l văd pentru nu ştiu cât timp!

M-am trezit când am auzit pe cineva râzând cu poftă lângă mine. Mă aşteptam şi nu prea la priveliştea din faţa mea. Fratele meu mai mic pe un scaun, lângă pat, sora noastră mai mare uitându-se pe geam, şi încă trei persone pe care nu le recunoşteam. Mă aşteptam ca fratele şi sora mea să vina, însa nu aşa de repede. Şi să mai şi aducă companie. De fiecare dată era ceva restrâns, doar ei si câţiva dintre prietenii mei. Am dat asta la o parte când i-am simţit pe Nate şi pe Ami îmbrăţişându-mă, după ce au dat câinele meu, un Golden Retriever, de culoare crem deschis, la o parte.

-Greu te mai trezeşti, frate! De o ora aşteptăm să te trezeşti. Noroc că ai ceva de mancare în bucătărie, dacă n-ai fi avut cu siguranţă te-aş fi trezit!

(Am început să râd auzindu-i afirmaţia lui Ami. Ea nu se schimbase deloc. Dar mă bucuram că a rămas aceeaşi Ami, pe care eu şi Nate iubim să o enervăm. Nu ar fi familia completă fără micile argumente. Am vrut să destind oarecum atmosfera, să mă prezinte ei prietenilor lor, dar mi-am amintit că nu sunt îmbrăcat destul de decent. M-am scuzat şi i-am rugat să mă aştepte în bucătărie, pe motivul că sunt în pijamale şi aş dori să fac cunoştinţă cu prietenii lor, doar că voiam în acelaşi timp să fiu îmbrăcat decent. Desigur, Ami a trebui să dea o replică de-a ei, caracteristică:

-Pijamale pe naiba, crezi că n-am văzut că eşti în boxeri?

Ei chiar îi plăce să profite de faptul că e mare decât mine. Deşi, nu pot să nu recunosc, în liceu a fost o salvare faptul că ea mi-a spus cum să abordez profesorii, sau de cine să mă feresc. S-au dus toţi în bucătărie, iar eu am intrat să fac un duş rapid. Mi-am luat un tricou alb, simplu, cu un pantalon de trening. M-am uitat în camera mea din nou, voind să văd dacă era destul de prezentabilă. Patul, care era aşezat sub geam, era făcut, covorul care despărţea patul de un fotoliu aşezat la întâmplare în cameră era aşezat bine, cu câteva reviste pe e. M-am aplecat să le strâng, punându-le pe unul dintre rafturile din cameră. Am ieşit pe hol, luând şi o siclă de apă pentru a uda cele câteva flori de pe hol. Am pornit spre bucătărie, holbându-mă la tablourile lui Nate, care erau agăţate de pereţi. Am intrat în bucătărie, vazând unul dintre invitaţi râzând. O fata, cu păr şaten şi şuviţe roşii. Se simţea chiar bine, şi râdea cu o poftă nemaivăzută.

-Ce-i aşa amuzant? Vreau şi eu să rad! am zis din tocul uşii, râzând uşor.

-Asta, zice Ami,  aratându-mi ce pare a fi o poză dintr-o vacanţă, în care era îngropata în nisip, numai capul văzândui-se.

-Asta-i de anul ăsta sau de anul trecut? întreb eu, râzând.

-Anu' ăsta. Am fost cu ei, dar Bea-. Stai, n-o să aibe sens, nu v-am prezentat.

Fata cu suvite roşii care râdea e Beatrix. Ea purta un pulover bej şi o pereche de jeanşi, negri. Mai erau o fata şi un baiat de prezentat. Pe cealaltă fată, o roşcată, care era îmbrăcată cu un tricou verde, o bluză de trening albă şi jeanși, o cheamă Nina. Baiatul, care părea cu aproximativ trei sau patru ani mai mare, era imbrăcat simplu într-un tricou albastru şi blugi, iar pe el îl chema Ethan.

-Mă bucur să vă întalnesc pe toţi. Numele meu, deşi cred că l-aţi aflat deja de la Ami sau Nate, e Dominic.

-Continuând de unde am rămas, intervine Ami repede, anul ăsta Beatrix a fost foarte ocupată şi n-am prea reuşit să ne vedem, şi în nici un caz să vină la mare cu noi.