Prolog

219 14 4
                                    

Privirea lui plina de indiferenta m-a facut sa imi dau seama ca lui chiar nu ii pasa. Nu ii pasa ca isi respinge chiar in acest moment sufletul pereche pentru o fata ce nu ii era destinata lui. Eu eram aleasa lui, asa ne-a fost scris si el alegea sa se opuna destinului si sa imi rupa mie inima in doua.

- Te rog, Jake! Nu ma respinge! Nu ma fa sa sufar! Promit ca fac orice vrei tu, dar nu ma blestema! ii strigam in fata cuvintele astea, cu lacrimi curgandu-mi pe obraji.

Si-a intors privirea spre mine, pentru o secunda se putea vedea mila in ei. Dar doar atat a fost, o secunda, pentru ca ochii lui s-au intunecat si fara niciun regret, a spus cuvintele ce aveau sa imi blesteme toata viata.

- Eu, Jake Spring, din haita OldMoon, te resping pe tine, Cora Sunlight, fiica de Alfa din haita BlueMoon!

Mi-am inchis ochii, asteptand durerea de care am auzit de atatea ori. Dar n-am simtit nimic, mi-ai deschis inapoi ochii si m-am uitat la chipul celui are m-a tradat. Iar cand ochii mei au facut contact cu ochii lui, am simtit-o. Ruptura dintre noi doi, ruptura dintre doua suflete pereche. Am urlat, cazand in genunchi la pamant. Am inceput sa ma zvarcolesc pe pamantul rece, tipand si injurand. Durerea era atat de mare. Se simtea la propriu de parca cineva rupea o bucata din mine. M-am uitat cu lacrimi de durere in ochii, la persoana care trebuia sa ma iubeasca fara limite, nu sa imi provoace dureri. S-a uitat cu o privire indiferenta la mine, apoi mi-a intors spatele, lasandu-ma singura in padurea rece, sub luna plina, blestemata pentru totdeauna la o viata plina de suferinta.

Destine BlestemateUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum