Destine Blestemate

Capitolul 3

Ma trezesc intr-un intuneric sinistru si incerc sa ma ridic dar esuez cand niste lanturi de argint ma tin la pamant. Eram inca in forma de lup, din fericire. Deci nu eram goala si neajutorata. Am lasat un urlet sa imi iasa cand am simtit cum argintul imi ardea pielea si omagul galben care inca imi mai era in sange ma slabea. Am inceput sa ma zbat, incercand sa ma eliberez cumva dar fara nici un rost. Tot ce am reusit e sa provoc zgomot ceea ce l-a facut pe gardianul care era la usa celulei mele sa isi dea seama ca m-am trezit.

- S-a trezit! Chemati-l pe Alfa.

M-am uitat in jur incercand sa gasesc o scapare dar nu era nimic ce ma putea ajuta. Auzeam pasi pe hol ce se indreptau spre celula mea, spre mine. Am actionat rapid si m-am pus intr-o pozitie defensiva. Pe usa de metal a intrat un barbat ce banuiesc ca era Alfa-ul si in spatele lui se aflau doi varcolaci ce stateau ca niste catelusi cumintii. Am marait la el cand a incercat sa se apropie. Mi-a aruncat in fata mea o patura si s-a uitat la mine cu o privire aroganta.

- Transforma-te sau te vom face sa te transformi, mi-a spus fara un pic de sentiment in voce. 

Nu stiam ce sa fac. In timp ce ma gandeam, Alfa-ului i-a pierit rabdarea si mi-a dat un picior in burta cand nu eram atenta. Eram asa de slabita de la omag incat lovitura m-a pus la pamant. Mensis a actionat fara sa imi dau seama si m-am transformat inapoi in om. Mi-am tras patura rapid pe mine si m-am uitat plina de ura la el. 

- Bun, acum ca poti vorbi. Cine esti si cine te-a trimis?

- Nimeni nu m-a trimis, am vorbit cu o voce slaba si ragusita. Din greseala am ajuns aici si voi m-ati atacat.

- Un lup cat un Alfa a intrat pe teritoriul nostru neinvitat, normal ca l-am atacat. Dar nu mi-ai raspuns la o intrebare: Cine esti?

S-a aplecat strangandu-mi fata in mana lui. Mi-a aruncat un zambet scarbos, asteptand sa raspund.

- Sunt un nimeni, o fata pierduta, am raspuns increzatoare. Numele meu mi-ar putea aduce mari probleme.

A ras si s-a ridicat. Pe cand am crezut ca se indeparta, m-a palmuit. A scuipat plin de furie:

- Pe mine nimeni nu ma minte, scarbo. Nimeni in afara de familia Sunlight sunt varcolaci albi. Uita-te la parul tau alb, m-a luat de par, esti una dintre fiicele Alfa-ului haitei BlueMoon. Asta inseamna ca esti pretioasa. 

M-a aruncat si s-a indreptat spre iesire. Mi-am pus mana peste obrazul lovit si m-am uitat plina de furie la el. Inainte sa plece de tot s-a oprit si mi-a zis fara sa se uite la mine:

- Am planuri marete pentru tine, rouge. Te-ai condamnat singura la moarte cand ai pasit pe teritoriul meu. 

Apoi a iesit lasandu-ma singura in inchisoara asta rece si intunecata intr-o patura prea mica pentru a ma acoperi cu totul.

Nu ar fi trebuit sa plec. Acum voi muri aici intr-o moarte dureroasa si nimeni nu va stii.

"Nu o sa murim, Cora! Vom scapa!" incearca Mensis sa imi da speranta dar eu stiu adevarul.

Abia ma pot tine in picioare. Cum te astepti sa scapam?

"Vom gasi noi ceva. Intotdeauna o facem."

***

A trecut o saptamana de cand sunt captiva in haita HollowMoon. Mi s-au dat niste haine si cateodata imi mai dadeau paine si apa. Din acea zi nu l-am mai vazut pe Alfa dar i-am observat haita pe un geam micut ce ma lasa sa ii vad, sa ii aud si mi-am dat seama ca erau nefericiti. Alfa-ul lor, pe care il chema Zack, nu era facut sa conduca. A enervat multi alti conducatori de haite si asta i-a adus multi inamici si varcolacii lui platesc pentru asta.