Marti, o zi care ascunde multe probleme pentru Estera, acum se va face dreptate, se va afla adevarul si prada va fi castigate de unul dintre cei doi masculi. Nu mai are nici putere nici lacrimi sa riposteze, cei doi au tras din ea pana la epuizare, ramanand neurta, inerta, incapabila de a mai gandi sau reactiona. Impactul se va produce inevitabil, acum sau mai tarziu. Cu pasi inceti si nesiguri, Estera se indrepta catre clasa ei, ar fi vrut sa nu vina azi la scoala, sa stea intre pernele moi din patul ei de un verde inchis, sa se invaluiasca in vise frumoase pline de inocenta. Nimeni nu-i observa prezenta cand aceasta intrase in clasa, nici profesorul deLatinanu-i spuse nimic. Se simtea ca o fantoma ce bantuie pamantul in cautarea intelegeri si a iubiri pe care stia ca e imposibil de gasit deoarece le pierduse odata iar soarta nu iti mai da o asemenea sansa. Plina de ganduri negre, aeceasta se asejase in ultima banca din clasa sperand ca nimic nu se va intampla astazi. Dar un mesaj ii distruse toate sperantele, nu ii trimise un raspuns chiar daca stia ca asta o va costa scump. Ora se scursese repede iar acum trebuia sa se duca spre laboratorul de informatica. Holurile liceului erau pline, profitand de aglomeratie, se avanta catre etajul 3, avea de parcurs 2 nivele pana la destinatie. Cu inima intre dinti ajunse la etaj, cauta cu disperare laboratorul, stia unde se afla dar acum parca i se sterse toata memoria, vazand ca un coleg din clasa sa, intra pe ousamare din lemn masiv de unde venea un miros intepator de ars se grabise care acea sala. Mai avea cativa pasi pana sa fie din nou in siguranta dar mana ii fu insfacata, facand-o sa se intoarca pe calcaii fortat.
-Logan, trebuie sa plec la ora vorbim in pauza. Ii spuse frumosului brunet, dar acesta schita doar un zambet si o trase in bratele lui mari si protectoare.
-De ce nu-mi raspunzi la mesaje. Cuvintele acestea o usturau, neavand incotro trebuia sa minta.
-Nu mai am nici minute, nici mesaje imi pare rau. Crezand ca va scapa cu aceasta minciuna se smulse din bratele baiatului si se indrepta cu repeziciune spre sala de curs.
-Ne vedem la pranz, impreuna cu Dyma.
-Cu Dyma? Se intoarse ea dar era prea tarziu, el plecase lasand-o fara nici o explicatie.
Nu se mai intalnise cuLoganin timpul pauzelor, numele lui Dyma o facu sa planga din 10 in 10 minute, dar era la scoala asa ca isi ineca lacrimile in stiinta. Ora 2 se apropia aminintator de repede facand-o pe frumoasa bruneta sa se agite din ce in ce mai tare. Orele s-au terminat trimitand-o pe Etera in iadul ce deabea asteapta sa se dezlantuie.
-Logan! Se speria aceasta cand el o cuprinse de talie tragand-o spre acesta.
-Nu te speria iubita, colegi tai deabea asteapta sa vada cum o sa reactioneze Dyma cand o sa ma vada cu tine. Ii zambi mai malefic ca nicodata, nu ii venea sa creada ca o fiinat ca el poate iubi si poate fi iubit.
Plecase de la scoala catre casa Esterei, pana acum avuse noroc, Dyma nu o cautase, si sperase ca sa scape cat mai repede de Logan.
-Dyma a avut noroc.
-De ce spui astaLogan? Il intrebase confuza.
-O sa afli. I-o tranti acesta in fata.
Tot drumul a fost acompaniat de telefonul disperat ce avea drept apelant pe Dyma.
-Ai zis că-i spui de noi, ce dracu’ te mai ascunzi?
-Mai am timp. Ii raspunse ea taios.
-Inchide telefonul ala. Ii spuse nervors, in acel moment tensiunea dintre ei crescura considerabil.
-Merita si el o explicaie, dar nu am curaj.
-Nu, nu mă băga în filmul vostru, chiar nu mă interesează viaţa ta cu fostu’.
-Ar trebui, tu m-ai facut sa ma despart de el.
-Ce să-ţi fac, dacă nu mă asculţi şi esti tampita. Aceste cuvinte o ranira pe Estera provocandu-I mii de rani.
-Eu tampita, tu esti un mare nenorocit m-ai drogat si m-ai santajat. ii reprosase cu lacrimi in ochi.
-Cum m-ai facut?
Dar aceasta nu a mai avut ocazia sa raspunda, o urma rosiatica aparuse pe obrazul palid al copilei. Nu putea percepe gestul facut de el, nu il credea in stare ca poate face asta. Dar ce nu stiau cei doi era ca erau priviti de doi ochi plini de furie, ce se indreptau acum spre cei doi. Estera cand isi ridicase privirea din pamant o pana de sadisfactie ii aparura peste ranile inimi.Loganincepuse sa reactioneze vazand ca se lasase batut de Dyma, incepura sa-si aplice lovituri aprige, facandu-I sa scuipe din cand in cand cate un geamat de durere.
-Terminati! Tipara Estera la ei, dar acestea erau prea surzi de furie ca sa o mai auda si pe ea.
-Logan, de ce te-ai legat de ea? Spuse Dyma in timp ce ii aplica un croseu de dreapta luiLogan.
-Mi-e datoare, si o iubesc. Tipa acesta.
-O iubesti, dupa ce ai curajul sa o lovesti ii spui ca o iubesti?
-Da. Logan profitand de o clipa de slabiciune il lovi pe Dyma la coaste.
-Tine nenorocitule pentru ca i-ai furat inima, iar asta pentru ca eu i-am furat virginitatea. Il scuipa in fata facandu-l sa se enervezi si mai tare.
-Minti, ea e doar a mea! Tipa acesta la el.
-Terminati! Se auzi vocea plina de suspine a Esterei.
-Nu pana cand unul din noi nu moare. Ii responseLogan.
-Hai sa te vad ce poti. Ii spuse Dyma luiLogan.
-Nu sunt prada de razboi. Tipa aceasta catre cei doi.
-Nu, noi trebuie sa stim cine te merita. Tipara acestia in acelasi timp incingand lupta.
Dar vocea Esterei nu se mai auzi, infundat se auzira niste pasi repezi uricand scarile din cel mai apropiat bloc. Cei doi se oprira si privira in jur disperati cautand-o din priviri pe Estera. Dyma isi daduse seama ca aceasta se afla in blocul alaturat si fugira spre scarile acestuia.
-Estera!
-Nu merit Dyma, nu mai pot. TIpara aceasta urcand spre acoperis.
-Dar te iubesc.
-Si eu te iubesc, dar te-am tradat si merit sa fiu pedepsita. Spuse deschizandusace dadea pe acoperis.
