Secretul iubitului meu.

PARTEA 3.

(Mihai POV.)

Au trecut doua zile de la incidentul cu parintii mei cand era sa il prinda pe Paul in dormitorul lor.
Nu inteleg de ce, dar acesta s-a indepartat mult de mine... abia de mai vorbim la telefon, de intalnit nici nu mai zic... dupa ce a plecat acum doua zile in urma de la mine, nu ne-am mai vazut.
Astazi ai mei sunt acasa si pentru a nu-i mai auzi cum se contrazic, plec in parc. Mi-am luat noul manga BL pe care l-am cumparat ieri si am plecat.

..........................................................................................

M-am asezat pe o banca la umbra, mi-am pus castile in urechi... dand drumu muzicii. Doream sa incep sa citesc, dar am fost intrerupt de Paul. Acesta se afla cativa mertii de mine si nu era singur... era impreuna cu acel tip blond ce ma urmarit de multe ori in ultima vreme...
Dar ce face el cu Paul? De unde se cunosc? Oare despre ce vorbesc?...
Gandindu-ma ca Paul ma parasit si pe deasupra si-a gasit pe alt cineva, care parea mult mai matur decat mine...imi intuneca sufletul. Am realizat ca sentimentele lui s-au schimbat din acea seara in care l-am lasat balta. Chiar incepusem sa tin la el...
Cei doi pareau foarte bucurosi... mi-am scos castile, pentru a putea auzi ce spun. Acestia vorbeau si radeau... dar din cauza distantei nu intelegeam nimic.
Cateva lacrimi de durere au aparut pe obrajii mei palizi. Le-am sters repede, inainte de a observa cineva ca plang si m-am gandit sa plec de acolo.
M-am ridicat de pe banca rece din lemn a carei vopsea era cojita de vreme si din neatentie am scapat telefonul jos, castile iesise si sunetul muzicii mele zgomotoase rasuna in tot parcul. Multe persoane s-au uitat la mine, printre care si Paul. Ma simteam ingrozitor si stiam ca au ras de mine...Cand am realizat ca nu mai pot tine in mine atata durere, am inceput sa plang. M-am ridicat de jos si am fugit de acolo. Acum ma aflam in apropierea parcului, intre blocuri si plangeam.

............................................................................................................

Ajuns acasa m-am dus direct la mine in camera si am incuiat usa. Doream sa stau singur. Am fost un prost de mi-am facut sperante cu Paul....

(Paul POV.)

Astazi am avut o zi minunata, deoarece fratele meu, Klaus , s-a intors acasa dupa multi ani petrecuti la o academie de vampiri... Da ati auzit bine, vampiri... adevarul este ca, eu si majoritatea rudelor mele suntem vampiri pursange, iar tata l-a ales pe Klaus acum 10 ani in urma sa il trimita la acea academie. Eu eram obligat sa stau acasa impreuna cu mama. Nu imi dadea voie sa ma duc la o scoala normala... mdaa, nu mai conteaza. Acum am crescut si sunt pe cont propriu.
Si cum spuneam am avut o zi perfecta pana cand Klaus a propus sa mergem in parc. Am acceptat, deoarece era o vreme buna pentru noi, razele soarelui erau ascunse printre nori.
Ajunsi in parc ne-am pus pe o banca si am inceput sa disutam tot felul de lucruri.
Am fost socat cand l-am vazut pe Mihai cu ochii inlacrimati in timp ce se uita la mine foate urat.
Acesta se afla la cativa metri departare si m-am gandit sa ma duc la el sa vad ce a patit, dar acesta deja o luase la fuga.
Si uite asa ziua mea perfecta s-a transformat intr-o zi ingrozitoare.

(Mihai POV)

Eram in pat si ascultam muzica, incercand sa uita ca Paul are pe altcineva...
O bataie in usa m-a facut sa ma trezesc din visare.
M- Da! (oare cine mai este si acum?)
MAMA- Dragule te cauta cineva!
M- Bine mama, vin acum! M-am ridicat din pat si m-am indreptat catre sufragerie. Picioarele mi s-au inmuiat si inima a inceput sa bata cu putere, cand l-am vazut pe Paul pe canapea.
M- P...Paul?! Langa el se afla acel tip ce era cu el si in parc.
P- Heei... Dar nu l-am lasat sa termine ceea ce dorea sa spuna, ca l-am asaltat cu o groaza de intrebari.
M- Cine este el? De ce nu ai mai vorbit cu mine în ultima vreme? Ce faceai cu el în parc? De cand îl cunosti?
Cateva lacrimi si-au facut aparitia si nu mai puteam spune nimic.
P- Mihai...
Acesta se apropie de mine, dar eu m-am îndepărtat de el încercand sa pastrez distanta... Cateva lacrimi si-au facut aparitia.
M- Lasa-ma!
Acum plangeam si nu ma puteam abține. Paul parea ingrijorat însa celălalt parea mai mult enervat.
P- Mihai, daca vrei sa iti raspund si sa clarific situatia, te rog nu mai plange!
Degeaba încercam sa ma opresc, deoarece lacrimile reapareau.
P- Uff...!
Acesta ma apucat de brat și ma tras dupa el.
M- Stoop! Lasa-ma în pace! Nu crezi ca ai facut destul rau?
Ajuns în camera mea, ma trânti în pat și încuie usa.
P- Te rog eu mult linisteste-te, nu înteleg la ce te referi!
Acesta vazand ca nu am de gand sa cooperez, se apropie de mine, pana când buzele noastre se uni, iar lacrimile nu mai curgeau.
P- Eram sigur ca asta te va calma!... Acum ar trebui sa clarificam stiuatia...
M- Ce situatie să clarifici? E clar ca tu esti impreuna cu acel tip! Inima îmi bătea cu putere și abia mă țineam pe picioare.
P- Cu... Ha ha ha! Nu înțelegi!
M- Ba... Buzele lui le presă ușor pe ale mele dând naștere unui sărut care m-a amețit complet.
P- Asculta!... Acel tip nu este cine crezi tu! El este fratele meu vitreg, ce s-a intors de la studii!
M- Cuuum!? El... fratele tau?
P- Da stiu ca nu iti vine sa crezi, trebuia sa iti spun de la inceput de el, insa am crezut ca nu te va interesa.
M- Uhhh!
M-am ridicat pentru a ma intoarce in sufragerie, dar am fost oprit de Paul. Ma apucar de mana si m-a tras spre el.
P- Sa stii ca nu te-as lasa balta pentru nimic in lume!... Te iubesc!
Mainile lui se plimbau usor pe spatele meu, provocandu-mi mii de fiori. Imi musca buza inferioara dupa care imi oferi in sarut destul de apasat ce imi fura tot oxigenul. Acesta isi facu drum pana la betelia pantalonilor mei, incercand sa defaca nasturele. Atunci l-am oprit.
M- Te rog... nu!
Acesta s-a ridicat de langa mine privindu-ma nervos.
P- OK... eu nu mai inteleg nimic! Tu ma iubesti sau nu?
M- Paul ce-i cu intrebarea asta?
P- Pana acum plangeai dupa mine si acum ma respingi!?
M- Normal ca te iubesc, insa nu cred ca sunt pregatit pentru ceea ce doreai sa faci!
P- Ohhh... inteleg!
Acesta veni langa mine si ma luat in brate! Imi mai oferi inca un sarut dupa care ne-am intors in sufragerie.
K- S-a calmat?
P- Da!
La scurt timp ce-i doi au plecat.

★În primul rand trebuie să îmi cer iertare pentru această întârziere enorma. Sper ca va plăcut capitolul!