Under the same sky

Capitol fără titlu 3

 Mereu am iubit zilele ploioase.Picaturile umede si reci care ating asfaltul,vantul care suiera printre crengile copacilor si mirosul de toamna care e in atmosfera,cum ar putea sa nu iti placa o asemenea zi?Era sambata,eu si fetele ne-am deci sa avem o seara a noastra asa ca aveam de gand sa mergem la cafeneaua din oras unde diverse trupe cantau in fiecare saptamana in aceasta seara.Iss s-a decis sa poarte o rochie lunga pana la genunchi cu imprimeu floral, Rose o fusta asortata cu ghetele si un tricou pe care scria ''Take me to the moon'' ,iar eu am prefera combinatia de blugi , geaca de piele si bocanci.Dupa ce toate detaliile au fost puse la punct ne-am indreptat catre destinatie.Parea o seara normala si linistita in care trei prietene s-au intalnit pentru a povesti diverse lucruri , pana cand, a fost anuntata urmatoarea trupa ''The kings'' a carui vocal si chitarist principal era Isaac.Felul in care corzile lui mangaiau linia melodica si daruirea cu care interpreta versurile era nemaipomenita.Nu aveam sa-l mai vad atat de plin de viata si de icrezator ca atunci.Simplul fapt ca era pe scena il facea se explodeze o paleta de emotii transpusa in melodia pe care o canta cu atata pasiune.Intre timp doi barbati imbracati in negru au intrat in cafenea. S-au asezat intr-un colt in spatele localului plin de adolescenti.Era un loc placut si primitor.Imediat ce intrai vedeai tejgheaua plina cu dulciuri si automatul de cafea in spate .In dreapta se afla scena dotata cu microfoane ,amplificatoare si lumini de ultima generatie.Era unul din locurile in care iti doreai sa ramai si te simteai ca acasa.Cei doi parca asteptau sa se intample ceva sau sa primeasca un mesaj. Au stat nemiscati timp de 15 minute pana cand telefonul unuia dintre ei a sunat.In clipa urmatoare au scos doua pistoale si au amenintata ca ne impusca pe toti daca nu primesc pana si ultimul banut din casa de marcat.Will, proprietarul, a incercat sa anunte autoritatile dar fu lovit drept in picior de un glont. Toata lumea era ingrozita.Tensiunea se simtea in aer si fiecare din noi era terifiat de ceea ce va urma.Nu stiam daca sa incercam sa fugim sau sa facem ce ne spun.Dupa cateva minute un tip cu o gluga pe fata a intrat. Parea ca el era seful intregii operatiuni.Ne-au pus sa le dam fieare telefoanele si banii pe care ii aveam la noi.Isaac s-a apropiat de noi si a zis ca are un plan.In clipa in care cei trei si-au lasat pistoalele jos si au inceput sa caute prin magazin lucruri de valoare, el ne-a apucat pe toate 3 de maini si ne-a azvarlit din magazin impreuna cu el.Am fugit cat ne-au tinut picioarele pana la cea mai apropiata sectie de politie si le-am povestit ce se intampla. In mai putin de 10 minute tot locul era impanzit de agenti.Infractorii fura capturati dar , din pacate, Will a trebuit operat de urgenta pentru a-i putea salva piciorul.Eram in fata cafenelei si tremuram toata, cand o mana mi-a atins umarul.Era el.Nici nu stiam cum sa-i multumesc pentru ceea ce facuse.Ne-a salvat pe toti.Si-a pus geaca peste umerii mei ca sa ma opresc din tremurat.

 -Nici nu stiu e ar trebui sa iti spun.Ai fost un adevarat erou.

-Tot ce am vrut a fost sa va vad pe voi in siguranta.

-Pai..multumim.Cum pot sa ma revansez?

-Sa accepti invitatia aceea ar fi un prim pas.

-Okey. Ce zici de vinerea viitoare?

-Asa ramane.

Am apucat sa ii zambesc caci imediat au venit ai mei , mai ingrijorati ca niciodata.Puteam vedea pe fata mamei ca a plans.Tata era mai ingrozit decat mine iar fratele meu incerca sa faca glume gen '' Deci nu am scapat de tine ca sa pot sa iti iau camera ? Frateee ce nasol''pentru a ma detensiona.Ultimul lucru pe care mi-l amintesc din acea seara este ca am ajuns acasa si m-am trantit direct in pat incercand sa adorm fara sa ma mai gandesc la nimic.Ziua de luni isi facu aparitia mai neagra ca niciodata.Pentru simplul fapt ca am fost victime al acelei tentative de jaf toti se uitau la noi ca la nsite martieni.Nu pot spune ca a fost o saptamana usoara.Ma tot coplesea gandul ca ceva rau se poate intampla.Eu nu eram ca Iss care si-a petrecut saptamana scriind un cantec de dragoste pentru Brian sau ca Rose care l-a convins pe Adam sa se inscrie in clubul de fizica avansata ca sa petreaca timpul impreuna.Eu eram pur si simplu pe dinafara..nici la clubul de actorie nu fusesem ceea ce iti da de gandit tinand cont ca teatrul e viata si iubirea mea.Nu ma simteam in siguranta nici in propia casa.Dupa ore in sir de gandire si sustinere din partea multor persoane am relizat ca trebuie sa ma eliberez de ceea ce simt si asta am si facut.Am urcat pe cel mai inalt loc din padure si am tipat cat m-au tinut plamanii.Asta m-a ajutat sa fiu gata pentru seara cea mare. O da, vinerea aparu iar eu eram mai stresata ca oricand.Imi era greu sa ma gandesc la ce o sa vorbim,sau cum o sa ma comport sau ce ar trebui sa fac.In cele din urma m-am decis sa fiu eu insumi si sa vad ce iese. Era ora opt si Isaac isi facu aparitia in fata casei mele.Era imbracat cu o camasa neagra cu nasturii desfacuti si un tricou alb care il facea sa straluceasca in lumina lunii.Imi adusese un trandafir albastru si un bilet ''Ceva la fel de special ca tine''. Aceste cuvinte imi topisera inima mai ceva decat gestul in sine.Cum a promis am mers si am baut o cafea impreuna.Totul mergea bine pana cand mi-a venit proasta idee sa-l intreb:

-De cat timp canti in acea formatie?

-Ah pai cam de un an.

-Trebuie sa recunosc chiar te pricepi si se vede ca iubesti ceea ce faci.

-Nu pot spune ca fac asta numai din placere.

-Adica?

Cu aceasta intrebare am reusit sa-l fac sa ii piara zambetul de pe fata.Incepu sa imi povesteasca la ce se referea.El locuia cu mama si sora lui mai mica.Tatal lui i-a abandont cu cativa ani in urma lasandu-i sa se descurce singuri.Mama sa incerc sa faca tot posibilul sa aiba grija de amandoi.Isi luase trei slujbe si abia avea timp de ea, dar din pacate tot nu le ajungeau banii asa ca Isaac s-a vazut nevoit sa o ajute.Toti banii pe care ii strangea din concerte ii dadea ei .Cumpara haine,mancare,platea cursurile de balet ale surioarei lui,orice cat sa se asigure ca ele doua vor avea o viata mai buna.Cat timp povestea puteam sa ii adu durerea din glas si nu stiam ce as fi putut sa ii spun ca sa il calmez.L-am luat de mana si l-am strans cat de tare am putut.Am simtit cum pulsul inimii lui crestea la acea atingere.Atunci am stiut ca amandoi avem nevoie de cineva in viata noastra care sa ne faca sa ne traim la maxim indiferent de probleme.Pentru mine acea persoana era el.Dupa ce am terminat cafeau am hotarat sa mergem sa ne plimbam.Am mers cat am mers pana ce am trecut pe langa un parc micut in care ne-am dat in leagane.Nicioadata nu ma simtisem mai bine.Dar , dupa cum v-ati obisnuit, trebuia sa stric si momentul acesta.El s-a aplecat sa ma sarute iar eu am intors capul in parte, opusa.S-a simtit putin stranjenit iar eu mi-am cerut scuze pentru asta.Nu vreau sa ma intelegeti gresit chiar il placeam doar ca,am o lunga istorie de saruturi dezastru.Primul meu sarut ar fi trebuit sa fie cu un tip,Joey, sub roata cea mare de la carnaval .Eu si el am mancat multi carnaciori pe bat si apoi ne-am dat in roata. Cand cursa s-a terminat si am coborat el a vrut sa ma sarute,dar eu inca ametita , i-am vomitata fix in fata.Acela a fost cel mai stnjenitor momemt al vietii mele.Nu voiam sa stric si sarutul cu Isaac.Voiam sa fie perfect.Iar in seara aceea nu putea fii.Dupa acest moment ciudat m-a condus acasa.Pe drum i-am multumit pentru ca a avut incredere in mine sa se deschida asa, iar replica lui m-a facut sa fiu furioasa pe mine ca am stricat acel sarut ''Cand tii la cineva nu ai secrete fata de acea persoana.Esti tu insati cu ea si ii oferi cea mai buna parte a ta ''.Dupa o asemenea replica poetica nu aveai cum sa uiti acea noapte.Eu stiam clar ca nu o voi face.