Era odată un rege şi o regină cărora li se născu un fiu pe nume Făt-Frumos cu părul de aramă. Era un băiat harnic şi poporul îl iubea, dar într-o zi mai proastă se supără foc pe o babă ce nu se mişca mai repede şi îi stătea în cale. După ce termină ce avea de spus o împinse pe bătrână. Atunci baba se înfurie foc şi îl blestemă să nu se însoare decât atunci când o va găsi pe fata din pădurea de aramă. El prinse necaz pe vorba babei, dar de voie de nevoie, porni în lume să-şi găsească mireasa. În zadar fură lacrimile mamei şi rugăminţile tatălui, el ştia una şi bună, adică să îşi găsească jumătatea.
Porni el prin ţări şi oraşe, străbătu munţi înalţi şi văi adânci, dar pădurea era de negăsit.
Într-o zi tot mergând el aşa, văzu o pasăre ce se zbătea de durere fiindcă o săgeată rătăcită îi străpunse aripa, atunci prinţul, care avea un suflet milos, pansă aripa păsării.
