Life is a difficult exam ( a Harry Styles and Niall Horan fanfiction) Part 2

CAPITOLUL 45

N/A: Ascultaţi cântecul de la media :)

Linişte. Asta am făcut. Am ruinat încercarea lui Niall de a ține o conversație cu mine.

-Bănuiesc că nu vrei... a spus acesta pe un ton uşor dezamăgit.

-Ştii... De obicei vin aici ca să mă relaxez... a zis tot el.

Şi el avea ceva... Aş fi vrut să-l întreb ce, dar am decis că ar fi mai bine să plec de lângă el până nu înrăutățesc lucrurile. M-am ridicat de pe bancă, iar Niall a făcut acelaşi lucru. Am vrut să plec, dar el m-a apucat uşor de încheietură:

-Îmi acorzi această plimbare? a întrebat zâmbind uşor

Voiam să mă bage cineva într-o groapă şi să nu mai ies niciodată de-acolo. Apoi,mi-a venit în gând că e o ocazie bună şi o oportunitate frumoasă de a-mi lua "adio" de la el, aşa că am acceptat.

Ne-am plimbat amândoi, ținându-ne de mână. Asta mă rănea şi mai tare. De ce înlăturam oamenii buni din viața mea? Întâi Marcel, acum Niall. L-am rănit întâi pe Marcel, pentru Niall, iar acum o să-l rănesc pe Niall. Dar de data asta e diferit. Acum o s-o fac pentru binele lui. De fapt, şi în cazul lui Marcel a fost pentru binele lui,dar şi pentru binele meu. Acum e doar pentru binele lui Niall. Eu... eu pot să mă descurc şi singură. Dacă boala mea se dovedeşte a fi incurabilă, atunci asta va fi cea mai bună alegere. Dar dacă totuşi mă vindec, risc să-i pierd şi pe Niall şi pe Marcel.  Prietenia lui Marcel...Probabil că-n ziua în care mă voi vindeca, amândoi vor avea pe altcineva în viața lor... Sunt aşa de derutată şi afundată în gânduri, încât abia realizez că Niall m-a adus lângă un fel de eleşteu.

Peisajul e frumos, un copac gigantic cu rădăcinile pe jumătate afară stând lângă noi. Un iz de verdeață îmi intră în nări. Lumina Soarelui e foarte slabă, deoarece acesta e la apus. Sunetul liniştitor al lacului mă calmează puțin. Nici nu realizasem că natura putea să fie aşa frumoasă. Pentru o clipă uitasem că Niall e lângă mine, până acesta m-a întrebat:

-E frumos aici, nu?

-Da. Este într-adevăr foarte frumos. Ar fi trebuit să descopăr locul ăsta mai demult, am spus.

-În acest caz, o să venim mai des aici, a zis el zâmbindu-mi uşor.

Nu sunt sigură de asta. Poate o să vin singură, dar nu cu el.
Deodată, Niall se pune în fața mea ,îmi ridică mâna la buzele lui şi o sărută.
Mă simțeam şi mai oribil, iar el doar îngreuna situația.
Apoi, se aşază în genunchi în fața mea.

-Ce faci?! l-am întrebat nedumerită

-Uite, o să fiu sincer cu tine, nu prea mă pricep la a fi romantic, dar am să încerc.
A luat o gură de aer şi a început:

-Mă gândeam demult să fac asta,dar am tot aşteptat momentul potrivit. Ştiu că nu e perfect, cum ți-ai imaginat, dar nu am mai putut să rezist.
A expirat lung şi a zâmbit. A luat o pauză, apoi a continuat, zâmbind:

-Sunt varză la asta...

Nu mai aveam nicio îndoială la ce vroia să facă, iar eu vroiam doar să plâng. Nu, nu de fericire, ci de frustrare şi disperare. Simțeam că un atac de panică se apropie...
Acesta a scos clasica micuță cutiuță roşie şi a desfăcut-o:

-Vrei să fii soția mea?

Adevărata întrebare era dacă vroiam să-mi petrec restul vieții cu el.