Un fel de...cenușăreasa?

Alegeri dificile

DianaSipos3, dacă citeşti capitolul ăsta(sau nu), vreau să-ţi mulţumesc încă o dată pentru comentariu. Tot cu ocazia comentariului încurajator, am creat un nou personaj, care nu era în plan. Love you!
----------------------------------------------

-Beeeeeeeep!
Visul îmi este spulberat de sunetul alarmei. Cine te-a pus să suni şi tu la ora asta? A, da! Deşteapta de mine care n-are ce face decât se trezească la 7.
Mă scol leneşă din pat, şi mă târăsc până la baie. Îmi fac rutina de dimineaţă, mă îmbrac şi cobor jos să pregătesc micul de jun pentru mine şi părinţii mei. Ce? Sunt leneşă, dar compensez cu altruismul meu.
Pregătes faimoasele mele clătite cu ciocolată şi frişcă.
-Mmmmm....ce miroase aşa de bine?
-Neaţa şi ţie, tată!
-Aha. spune şi muşcă din clătita de pe masă, dar nu apucă să mai ia o îmbucătură, că-i dau peste mână.
-Auch! Asta pentru ce a fost?
-Alea sunt ale mamei!
-De ce? Scrie numele ei pe ele, sau ce?
-Uite, astea-s ale tale. Nu-i spune mamei, dar am pus un gram mai mult de iubire. spun şi începem să chicotim amândoi când intră mama pe uşă.
-De ce râdeţi? Clătite, yammmmy!
-Parcă sunteţi doi copii! continui eu murdară de frişcă şi aluat pe faţă.
-Azi continuăm antrenamentele. Eşti pregătită? (tata)
Zâmbetul larg de pe faţă mi se şrerse imediat la amintirea acelei zile. Ziua în care tot ce simţeam pentru el s-a spart în mii de cioburi. Toate sentimentele mele s-au evaporat odată cu acele cuvinte. Încă îmi doresc ca acea zi să fi fost doar un coşmar, din care mă voi trezi din moment în moment.
-Da...
-Bine, noi te aşteptăm la maşină!
După 4 ore:
-Bravo, Kate! Te-ai descurcat foarte bine azi. (tata)
-Nu a fost mare lucru.
-Nu a fost mare lucru? A fost prima dată când ai ieşit la vânătoare şi ai prins un urs.
-Mda. Mi se pare o idee bună să vânăm animale, şi nu oameni.
Am început să râdem amândoi uşor, când am fost întrerupţi de un sunet. Telefonul meu.
Niall: Kate, poţi veni până la mine, te rog? Strau patru case la dreapta. E urgent.
Kate: Sigur. Vin acum.
Am făcut un duş rapid(eram transpirată de la antrenamente), mi-am luat ceva lejer, un treining, tenişii şi am alergat spre Niall.
Am bătut la uşă şi mi-a deschis o fată. Pare de-o vârstă cu mine. Are părul şaten şi ochii căprui. Tenul este foarte alb.
-Intră! Eu sunt Diana, sora lui Niall.
Când am auzit Diana şi cuvântul soră, mi s-a luat o piatră de pe inimă. Dar, de ce m-ar deranja dacă ar fi fost mai mult decât atât?
-Kate!
-Da, ştiu. Eu ţi-am scris.
-Poftim?
-Da. Niall aseară s-a certat iar cu părinţii noştrii şi a început să se simtă rău. Toată noaptea a avut febră şi-ţi spunea încontinuu numele. Nu mai ştiam ce să fac. Nu m-a lăsat să chem medicul. M-am uitat în telefonul său şi am văzut Kate.
-Unde e?
-Vino!
Am urcat scările şi m-a condus într-o cameră curată, dar întunecată. Era peste tot imprimat mirosul lui.
Am reuşit să îl văd, datorită unui firicel de lumină ce s-a strecurat printre jaluzele. Era transpirat, avea gura deschisă şi uscată, şi avea o încruntătură pe faţă. Probabil datorat unui coşmar.
După ce Diana a plecat, m-am întins lângă el. Cu o mână îi mângâiam obrazul, iar pe cealaltă i-o treceam printre şuviţele deranjate. Era altă persoană când dormea. Parcă să-l vezi pe el dormind ar fi ultimul lucru pe care l-ai face. Mi-am pus capul firav pe pieptul lui gol, pentru a-i asculta bătăile inimii. Pe ale mele nu le-am mai auzit demult. Erau liniştite, ritmate.
A deschis ochii, şi, pentru câteva secunde m-am pierdut în acei ochi albaşti ca oceanele.
-Kate, ce faci aici? se aude un glas şoptit, pierdut de puteri.
-Shhhhhhh...dormi! Stau cu tine până adormi.
A închis ochii şi şi-a pus mâna în jurul taliei mele şi m-a strâns la piept. Un mic zâmbet i-a apărut pe buze.
Căldura braţelor sale îmi încălziră corpul rece. Respiraţia lui fierbinte îmi bătea în obraz.
Am stat aşa 30 de minute, până a adormit. Cu greu m-am putut da din strânsoare. 1. mă ţinea foarte strâns. De parcă s-ar teme să mă piardă. 2. era aşa de bine acolo...
Am ieşit din cameră şi am închis uşa încet pentru a nu-l trezi.
-Gata? întreabă fata cu păr şaten.
-Da, cred că l-am mai liniştit. Te rog, dacă se mai întâmplă ceva, sună-mă!
A aprobat din cap şi ne-am luat la revedere. Pare o fată de treabă. Sper să putem rămâne prietene.
Am ajuns acasă. Se înnoptase destul de tare afară. Când mă uit la ceas, acesta îmi indică ora 7:26. Urc scările şi deschid uşa de la cameră.
-Ce faci tu aici? îl întreb pe un ton destul de tare. Bine, poate prea tare. Dar voi ce aţi face dacă v-aţi trezi în camera voastră cu ultima persoană pe care vroiaţi s-o vedeţi?
-Kate, te rog, dă-mi 5 minute să-ţi explic.
-Nu cred că...
-Te rog!
-Ai 4 minute. spun şi oftez adânc.
-Noaptea în care am spus lucrurile alea, eram beat. Băusem pentru că mi-era aşa de greu să renunţ la tine...mi-au trebuit toate forţele să stau departe de tine. Şi ştiu că asta nu justifică nimic, dar...eu te iubesc, Kate.
La auzul celor două cuvinte, am rămas uşor încruntată. Nu ştiam ce să mai cred sau pe cine.
-Kyle, eu...nu ştiu ce simt în momentul de faţă. Sentimentele şi emoţiile mele sunt amestecate. Îmi trebuie doar...timp. Trebuie să stau un timp singură şi să procesez cele întâmplate.
-Bine, dacă asta e decizia ta, ţi-o voi respecta. spunând acestea, dispăru în noaptea tăcută şi mortală de după fereastră.
M-am aşezat jos, rezemată de perete. Ce simt? Acum o săptămãnă puteam spune cu mâna pe inimă că-l iubesc pe Kyle. Acum nu mai sunt aşa sigură. Cine este băiatul care-mi fură visele? Care este numele celui care-mi face inima să tresară(chiar dacă nu bate) la fiecare cuvânt?