Un fel de...cenușăreasa?

O zi la cinema.

-Hey, Kate, te simţi mai bine? întreabă mama îngrijorată.
-Mda, îmi pare rău că a trebuit să luaţi parte la scena aceea siropoasă.
-Nu-i nimic, dragă. Ştii că poţi vorbi cu mine despre lucrurile astea, nu? Sunt mereu aici, pentru tine, ca să-ţi dau sfaturi.
-Mamă, nu vreau să vorbesc despre asta acum.
-Bine, îţi înţeleg decizia şi ţi-o respect. îmi şopteşte ea şi mă sărută pe frunte.
-Ştii, mi-ai lipsit. Mult.
-Ştiu, scumpo. Şi mie. Acum,hai!
-Unde?
-Poi, doar nu vei sta toată ziua închisă în cameră într-o zi atât de frumoasă.
-Mă întreb, noi suntem vampiri. Cum de putem sta la soare fără să ne prăjim, sau ceva de genu?
-Astea sunt doar aberaţii. Oamenii au inventat toate aste: că nu nevedem reflexia în oglindă, că usturoiul ne deranjează...
-Dar chestia cu ţepuşul de lemn e adevărată?
-Asta da! spune şi începem să râdem.
-Acum du-te! să nu te întorci până vezi că nu mai este soarele pe cer! Distracţie plăcută!
-Pa, mamă!
După mult timp de gândire, m-am gândit să trec pe la Mike.
-Hey!
-Bună, Kate! Eşti mai bine după toată faza cu...
-De ce toată lumea mă întreabă asta?
-Poi, poate pentru că te iubim, fraiero! îmi răspunde şi mă ia în braţe.
-Geoselyne nu este acasă?
-Nu! Decând ai plecat nu mai stă aşa mult pe-acasă.
-Mi se pare şi normal. Adică de când nu mai are cui să-i dea ordine pe-aici, s-a decis sā-şi schimbe frecvenţa.
Mike se uită în pământ şi oftă adânc.
-Tu eşti bine?întreb cu nesiguranţă în voce.
-Da, sunt bine...
-Nu m-ai prea convins.
-Şi, ce ai degând să faci azi? continuă acesta încercând să schimbe subiectul.
-Să facem azi. Tu, eu şi nişte prieteni vom merge azi la cinema şi vom scăpa de monotonia din viaţa asta naşpa!
-La cinema, într-o zi aşa frumoasă?
-Da!!
-Ok, dacă zici tu miss enuziasm.
Încerc să dau câteva telefoane. Angela...dacă Kyle a fost un mare măgar, asta nu înseamnă că şi Angela este. Ea doar a încercat să se poarte ca o bună prietenă, iar eu...am dat-o-n bară.
-Alo?
-Angela? Sunt eu, Kate! Am vrut să-mi cer scuze. Nu m-am comportat cum trebuie. Tu nu ai nicio vină pentru ceea ce s-a întâmplat. Poţi să mă ierţi?
-Sigur. Ştiu perfect cum e să fii rănit din iubire. Vreau să ştii că mereu poţi conta pe mine.
-Ştiu. Ai vrea să ieşim azi, la film?
-Da. Doar noi două, sau...
-Mai vine Mike şi... s-ar putea şi încă cineva.
-Bine. La ce oră de vedem?
-La 3 e bine? În faţa mall-ui?
-Da, super! Ne vedem!
-Pa!
Îi închid, după care încerc să-mi fac curaj, să-l sun...
-Hey, Niall!
-Kate?
-Da, de unde ai ştiut?
-Ţi-aş recunoaşte vocea dintr-o mie. Este unică. Aşa de armonioasă şi delicată...ca tine.
Am roşit la auzul vorbelor lui şi mi-a scăpat un mic chicotit.
-Chiar şi când roşeşti!
-Ăm...mulţumesc! Şti, mă întrebam...dacă ai vrea...să vii...cu...mi...mine, fratele meu şi încă o prietenă la film? Nu e nicio problemă dacă nu vrei, adică...
-Mi-ar plăcea.
-Bine, atunci presupun că ne mai...Stai! Tu ai zis că ţi-ar plăcea?
-Da, asta am zis. De ce eşti aşa surprinsă? şi chiar dacă nu-l pot vedea, mi-l închipui zâmbind larg.
-Nu, nu sunt. Bine, la 3 în faţa mall-ului?
-Ok, pa!!
-Bay!
După ce am închis, am zâmbit fără să vreau.
-O, nu! Cunosc zâmbetul ăla! Jessica, cine mai vine la film?
-Uşor, T-rex. Vin Angela şi încă un prieten.
-Un prieten zici...
-Mda, trebuie să plec acasă să mă pregătesc. La 3 ne vedem acolo. Nu deranja, o să iau taxiul până acolo.
-Eşti sigură?
-Dap. Pa, uriaşule! spun şi îi dau un pupic grăbit pe obraz.
-Pa...
Ajunsă acasă, mă îndrept spre bucătărie de unde îmi iau un măr. Termin de mâncat şi mă duc încet în cameră, pentru a nu-mi deranja părinţii, care dorm.
Decid până la urmă să-mi iau un pulover călduros pe care scrie I ♥ you, nişte colanţi negri şi converşii negri. Părul mi-l ondulez, iar machiajul este unul simplu: puţin rimel şi gloss.
Cobor jos şi încep să caut un taxi. Este 2:35 şi eu mă plimb după taxi. Începe să plouă abundent şi părul mi se lasă. 1 oră de muncă dusă pe apa sâmbetei.
Când era să renunţ şi să intru în casă, înfrântă, o maşină sport, roşie îşi face apariţia. Rămân plăcut surprinsă când observ că şoferul maşinii este Niall.
-Niall? Ce faci aici?
-Da, să trăiţi! La datorie, să trăiţi! spune destul de serios şi-mi face semn să urc.
-Mulţumesc! Oricum, ce făceai aici? spun eu frecându-mi mâinile încercând să mă încălzesc. Îmi daubo palmă mental când îmi amintesc că sunt MOARTĂ şi nu mă pot încălzi.
-Stau cu 4 case mai încolo şi când am ieşit cu maşina te-am observat. Hei, ţi-e frig? mă întreabă îngrijorat şi-mi ia mâinile între ale sale.
Tremur la atingerea lui, fiori calzi cuprizându-mi corpul.
-Eşti rece ca gheaţa!
Mi le retrag, şi se face linişte pentru câteva minute, neştiind ce să-i spun.
Am ajuns. Acesta parchează maşina şi opreşte motorul. Ne dăm jos din maşină şi imediat mă cuprinde Angela într-o îmbrăţişare călduroasă.
-Kate, mi-a fost aşa dor de tine!
-Şi mie mi-a fost dor de tine. spun eu entuziasmată.
Rupe îmbrăţişarea şi îl studiază din cap până în picioare pe blondul de lângă mine.
-El este...
-Niall. Îmi pare bine. spune el întinzând mâna.
-Angela! îi răspunde aceasta şi îi zâmbi scurt.
Înainte să mai pot zice ceva, primesc un apel.
-Kate, unde eşti?
-În parcare. Tu unde eşti?
-Înăuntru, te aşteptam de un sfert de oră. Începusem să-mi fac griji.
-Sunt bine. Intrăm şi noi acum.
-Ok.
Îmi bag telefonul înapoi în geantă şi le fac semn celor doi să intrăm.
-Angela, Niall, el e fratele meu, Mike!
-Niall! i se adresează blondul pe un ton răguşit, dar în acelaşi timp drăgălaş.
Angela se uită la el cu expresie pierdută, însă fără a scoate niciun cuvânt.
-Mike! încearcă să se prezinte frati-miu.
Văzând că nu spune nimic, îi dau cu cotul în umăr.
-A...Angela! spuse aceasta timidă.
-Acum că am făcut cunoştinţă, putem cumpăra biletele? încerc să destind eu atmosfera.
-Da. răspunseră toţi trei în cor.
Seara a trecut repede. Eu şi Angela am vrut să vedem un film romantic, dar băieţii au vrut unul de groază. Într-un final am cedat noi, dar le-am explicat că dacă o să avem coşmaruri, ei vor fi de vină, la care comentariul lui Niall a fost că el n-ar avea nimic împotrivă să rămână peste noapte la mine şi să-mi vegheze somnul. Bineînţeles, Mike a făcut iar pe frăţiorul grijuliu şi i-a aruncat o privire rece.
A fost o scenă a filmului în care mi-a fost aşa de frică încât l-am luat de mână pe Niall. Mai aveam puţin şi îi săream în braţe. A foat aşa de stânjenitor...dar m-a mirat faptul că nu s-a împotrivit. Din contră, m-a strâns mai tare. (stăteam între Niall şi Angela, care stătea lângă Mike)
-Mi-a făcut plăcere să ieşim toţi. Ar trebui să mai ieşim aşa. (Angela)
-Da, şi mie. Haide, Kate, să te duc acasă! (Mike)
-Nu-i nevoie să te deranjezi. spun eu puţin obosită.
-Dar...
-Mike, stai liniştit, o duc eu acasă. Stau la câteva case distanţă. E pe mâini bune. Condu-obpe Angela. spuse Niall şi nu ştiu de ce, îmi apăru un zâmbet tâmp pe faţă.
-Bine...haide Angela. Să ai grijă să ajungă cu bine acasă.
-Promit. spuse acesta şi mă prinse de mână.
M-am holbat pentru câteva secunde la mâna sa într-a mea, şi inevitabilul se întâmplase. Obrajii mei prinseră o culoare mai aprinsă.
Angela şi Mike se îndreptară spre maşină, la fel şi noi.
Mă lăsase în faţa casei. I-am şoptit un mulţumesc, zâmbind trist la gândul că trebuie să plece. Am coborât din maşină, şi, când am intrat în curte, am simţit aceeaşi mână caldă, de mai devreme pe umăr.
-Kate?
-Da?
-Eu îţi mulţumesc. spuse lent, după care îmi lăsă un sărut dulce, apăsat pe obraz.
------------------------------------------------
Mulţumesc pentru cei 20 persoane care îmi citiţi cartea în momentul ăsta. I ♥ u guys. Ps: scuze pentru greşeli!