Prolog

481 66 5
                                    

I.

În visele mele mă priveşte. Mă vânează. El este cauza nopților mele nedormite şi a coşmarurilor interminabile.
Eu sunt Faith Martin şi am şaptesprezece ani. Sufăr de insomnie şi după cinci luni, găsesc binecuvântate chiar şi două ore de somn.

II

De ce continui să-mi faci asta? De ce apari mereu îm visele mele şi-mi invadezi gândurile? Nu te-am chemat niciodată, dar chiar şi aşa, tu încă apari. Mă ții captivă sub privirea ta rece. Îți place chiar atât de mult să vezi frica din ochii mei?
Nu am mai dus o viață normală de luni bune.

Cine eşti?

În această noapte, în visul meu, stăteam întinsă în câmpul plin de margarete fără să am vreo grijă. Puteam simți chiar şi mirosul micilor flori. Atunci când m-am întors să văd apusul, erai chiar acolo. De ce îmi este atât de teamă de tine, când tu nu eşti nimic decât o simplă siluetă neagră ce-mi bântuie visele şi calcă toți nervii?

Sunt cinci luni de când trăiesc cu tine în subconştientul meu. Te urăsc.

III

În această noapte ai venit spre mine. Am rămas pietrificată. Nu puteam să mai fac nimic. Ai mârâit apoi te-ai îndepărtat de mine.

Tot ce-am putut vedea a fost umbra ta şi strălucirea ochilor.

Te-am blestemat pentru toate nopțile nedormite şi mi-am dorit să fi luat pastilele pe care mi le recomandase doctorul. Poate ar trebui să-i ascult şi sfatul împotriva ta.

Tu eşti un nimeni şi vei rămâne un nimeni.

E aşa de uşor pentru el de vorbit. Însă panica ce o simt e mult prea reală. Ştiu că e vina mea că te hrănesc cu propia-mi frică. Dar.. cum altfel aş putea să trăiesc?

Haunted VisionUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum