Triplu A

Capitolul 8

Cu viteza sunetului isi insfaca geata si incepu sa cotrobaie dupa micul port-fard pe care il avea. Exclama fericita cand il gasise. Scoase o oglinda si primul luciu de buze ce il apucase, isi trecuse repede mainile prin par si inchise geanta fix cand baiatul se zari dinspre bar cu alte doua farfuriute in maini.

Nu multumi bine pentru ecler ca telefonul ii bazaie. Il scoate din buzunar si ii aprinde ecranul.

„E cu ciocolata?” Scria in mesaj.

Amy se incrunta si privi destinatarul. Amber. Ridica capul instantaneu si incepu sa isi agite pletele in stanga si in dreapta, cautand-o pe Amber cu privirea. O zari in fata cafeneli lipita cu nasul de geam si tinandu-si mainile treasina pentru a putea vedea inauntru. Cand o zari in raza ei vizuala pe Amy colturile gurii aproape ca ii atinsera urechile. Se dizlipi de geam si tasta inca un mesaj, pe care Amy il primi in cateva secunde.

„EL sigur e umplut cu ciocolata”. Scria in mesaj.

Amy ofta exasperata si tasta: „PLEACA!”. Si asa se intampla...mai mult sau mai putin...

Amber porni cu pasi mari spre intrarea cafenelei si in cele din urma spre masa celor doi. Matias nu observa schimbul de mesaje pentru ca era prea ocupat cu infulecarea prajiturei, insa cand vazu silueta ce se apropia de masa lor si fata lui Amy isi daduse seama ca ceva se intamplase.

-Buna! Saluta Amber ajungand langa cei doi.

Matias dadu scurt din cap si, inainte ca Amy sa apuce sa spuna ceva, Amber ii inchise gura.

-Multumesc ca ma lasati sa stau cu voi, spuse si isi trase un scaun.

Matias zambi politicos, dar zambetul ii pieri cand vazu nervozitatea ce i se citea lui Amy pe chip.

Nervozitatea aceea nu prea avea rost pana la urma, pentru ca ea si Matias doar stateau, bine

mai mult mancau, iar Amber nu a intrerup nimic si ii era cea mai buna prietena pana la urma. Nu avea de ce sa fie nervoasa.

Fata i s-a destins si a spus adresandu-i-se lui Amber:

-Data viitoare consulta dictionarul de sinonime, nu de antonime!

Matias o privi ciudat.

-Ce vrei sa...

-Lasa, i-o taie Amy.

Acesta ridica indiferent din umeri si se intoarse spre Amber.

-Ce faci aici?

-Pai ma intalnesc cu Matt, raspunde ea senina. Si da, m-am chinuit sa il fac sa iasa din casa, pentru ca cineva, nu dau nume –spuse si il privi insistent pe Matias –, i-a umflat ochiul.

-Ce? Tresase Amy. Cine i-ar face asa ceva lui Matt? O intreaba pe Amber.

Amber smunci din cap spre baiatul din stanga ei care ranjea vinovat.

-Tu! Spuse Amy lovind masa cu palma.

-Eu, balmaji baiatul ranjiind inca sub privirea furioasa a lui Amy.

-De ce i-ai umfla ochiul!? Tipa la el.

-Pentru..., incepu el.

-... tine, termina Amber, facand un gest teatral spre Amy, care inca il tintuia cu privirea pe Matias.

Auzand ce spune Amber, Amy se incrunta, dar apoi se lasa moale pe scaunul ei, bineinteles, rosind. O tacere ca de mormant se napusti peste masa celor trei, pana cand zgomotul preistoric scos de clopotelul ruginit se auzi, ca mai apoi sa fie urmat de sunetul scos de pantofii cu toc cui ca si cum cel ce ii purta alerga(sau incerca sa alerge, pentru ca sa fim seriosi cine poate alerga pe tocuri cui!). Sunetul inceta sa se mai auda. Cei trei intorsesera capetele pentru a putea vedea cine tocmai intrase. Persoana statea cu spatele, dar Amber si Amy au recunoscut-o imediat. Par lung, blond, aranjat impecabil, geanta de firma pe brat, paltonasul albastru inchis cu imprimeu delicat, si, bineinteles, tocuri. Anne. Dintr-o miscare aceasta se intoarse cu fata si, la randul ei, ii vazu pe Matias, Amy si Amber. Porni grabita spre ei.