2

10 0 0
                                    

Viitorul...

Pare așa îndepărtat și totuși parcă vreau să rămână așa, îmi este frică de nou...de ce s-ar putea întâmpla acolo...de ce aș putea deveni sau mai bine spus redeveni...
Vreau să plec, să scap de adevărata mea viața...de tot ce e mai negru în sufletul meu dar în același timp vreau să cred că lucrurile se pot schimba cândva deși nici eu nu înțeleg de ce mai sper, de ce dracu încă mai sper?!

Planul este făcut, clasa a12a întradevăr mă sperie dar și în momentul de fața aș rezista în fața "nemilosului" bac fără probleme, însa facultatea de care mă agăț cu disperare nu este încă stabilită și asta mă sperie cel mai rău, mereu am fost o persoană foarte organizată în dezordinea mea și planul l-am avut mereu făcut, opțiuni sunt dar atât de multe lucruri îmi plac încât parca ar fi nedrept din partea mea să mă axez pe un singur domeniu. Deși în față amicilor îmi prezint așa zisul plan ,studiat in amănunt, fără să clipesc, dacă ar știi ei cât de bine știu să mint, poate de asta una dintre principalele mele opțiuni este politica.

Dar partea mea zburdalnică visează la manuscrise și texte pe cât de atent studiate pe atât de mieroase și îmbătătoare, pline de metafore ale vieții, ale efemerității, ale simplei noastre existențe..
Mai este și partea mea practică care speră la diplome, laude și realizări mărețe în domeniul istoriei, poate cine stie voi găsi un nepot de al lui Hitler.
Ma gândesc și la artistul neînțeles din mine și atunci pun mâna pe creion și încep a schița, a desena, poate a și hașura pentru a da o nota mai tragică lucrărilor mele.

Și iar am pierdut esențialul și mi s-au împrăștiat ideile, nici nu mai știu ce am vrut să spun dar știu sigur că vreau să îți prezint povestea din mintea mea iar pentru asta îți scriu exact ce gândesc, ce simt...poate o să am momente în care voi fi demnă de milă dar nici la o secundă distanță voi fi cea mai puternică și dârză persoană pe care o vei întâlni apoi o să cad iar în brațele întunericului meu sufletesc și iar mă vei compătimi dar când singură mă voi trezi te vei înfiora și atunci când întunericul se va ascunde în albastrul din ochii mei vei înțelege de ce sufletul meu e înghețat.

Diamond HeartUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum