Diamond Heart

4

Închid jurnalul și îmi privesc reflexia din imensul geam ce imi arata cel mai frumos oraș, New York, inca nu imi vine sa cred, tot ce am vrut când era doar o adolescenta s-a întaplinit. Nici nu am realizat ce repede au trecut ani, parcă mai ieri am ajuns în orașul tuturor posibilităților, eu o fată fără prea multe dupa ea, dintr-o țară mică de care nici jumătatea din americani nu au auzit, am reușit, chiar am reușit să fac lumea să tremure la auzul numelui meu, Aida Black. Acum mă întreb cum a reușit blondina ce tocea în continuu în facultate să ajungă să comande peste o mare de oamenii, să aibă firme în diferite domenii și la nici 30 de ani să aibă banii să întrețină jumătate din aurolaci ce se plimbă din tomberon în tomberon.

Uneori mă speri și pe mine, când mă uit în oglindă nu mai văd marea din ochii mei și mai degrabă întuneric și restul trăsăturilor mi s-au schimbat, părul uneori enervant de blond s-a închis la culoare, linia maxilarului e mult mai pronunțată iar pomeții îmi sunt nefiresc de conturați , întradevăr am și slăbit enorm de mult. Îmi opresc șirul gândurilor când aud ușa deschizându-se, secretară amețită, uneori mă întreb dacă aș fi fost bărbat s-ar fi culcat cu mine până acum?

-Domnișoară Black, a sosit contractul pentru următorul transport.

-Cel cu ruși?

-Da. Ar dori să mai negocieze daca se poate.

-Exclus, prețul rămână fix, dacă nu le convine să caute pe altcineva care să le fabrice armele.

-Am înțeles, se scuză și părăsi însfârșit încăperea. Mă uit la ceas și realizez cu stupoare că este trecut de 18.00 iar eu aveam întâlnire cu Aylin, ea e singura cu care pot discuta, pare singurul om normal(înafară de mine bineînțeles) de pe planeta. Ne-am cunoscut în primul an de facultate, straniu acum, pe vremea aia nu prea o înghițeam, dar acum suntem ca și un cuplu, bineînțeles avem limite, altfel totul ar fi prea ciudat, iar iubitul ei s-ar dovedi întradevăr inutil.

În grabă mi-am luat haina și am plecat spre restaurantul unde stabilisem să ne întâlnim. Cobor cu liftul până în garajul subteran al clădiri și mă îndrept spre mașina mea, un passat cc negru mat, o mașină europeană, să îmi mai amintească de casă.

Când reușesc să scap din traficul infernal parchez mașina și mă uit la ceas, trecuse mai bine de o ora dar știu că încă mă așteaptă știe ca o să vin, mă cunoaște prea bine. De cum intru în local o vad, părul lung, brunet si inelat i se varsă perfect pe spate acoperindui umerii, iar rochia umpic cam prea scurtă ce îi face picioarele enervant de lungi și mai frumoase. Când ma așez la masă observ că are și un decolteu foarte adânc. Hm...cam prea aranjată.

-Să știi că nu trebuia să te grăbești nici nu ai întârziat O ORA! Țipă ea în șoaptă.

-Și mie mi-a fost dor de tine, da fac foarte bine și stai calmă că oricum nu m-am grăbit, spun zâmbind sfidător.

-Off ce mă fac eu cu tine?
Acum cred că iar are o discuție cu divinității în care le roagă să îmi găsească un bărbat că cică din lipsă de sex sunt așa încordată...

-Ai comandat? O întreb prefăcându-mă că nu am auzit-o.

-Am comandat și pentru tine, paste carbonara și apă minerală, ca de obicei.

-Ce bine mă cunoști, spun zâmbind pe sub mustăți, dar ce e cu tine așa aranjată?

-Dar ce dragă o fata nu are voie să se aranjeze? Spune ea cu falsă inocență. Nu toate femeile umblă numai în pantaloni ca tine. Chiar de cand ne cunoaștem noi o singură dată te-am văzut în rochie, când te-am obligat eu să o porți.

-Și nici nu o să mă mai vezi, poate când o să mă mărit, Doamne ferește!

-De ce Doamne ferește!? Altele chiar își doresc asta și tu fugi?

-Aa iar ați discutat despre magicul moment în care te va cere de soție?

-Îți vine să crezi că înca nu e pregătit cică, să ne mai trăim viața cică, da ce după casătorie mori de nu mai poți să îți trăiești viața?

-Baby, ți-am mai spus să îl lași, nu e de tine! De ce insiști atât?

-Pentru că îl iubesc, o chestie pe care tu nu o poți înțelege.

În timpul discuției noastre cam aprinse cei drept a venit și chelnărul cu cele doua farfuri, o să mor dacă nu mănânc chiar acum!

-Ai dreptate, nu înțeleg oi fi eu un soi de extraterestru dar pe bune măcar găsește altul' mai bun!

-Lasă că vad eu ce fac, hai ia și mănâncă că mai e puțin și îți curg balele.

-Știi că pastele sunt preferatele mele și fără să mai aștept vreun răspuns mă apuc să mănânc. Restul cinei a decurs liniștit, am vorbit despre noile afaceri, despre bursă, despre noua ei carte, uneori mă întreb cât de proastă să fie încât să nu observe ce talent are dar nu vreau să deschis iar subiectul de față cu ea că iar mă apucă dimineața. În mașină însfârșit mă pot relaxa lăsând melodiile de la Black Veil Brides să mă calmeze
...........
............
.............
.......
Doamne ce bine e să fi acasă, nici nu am realizat cât de repede a trecut timpul, era aproape miezul nopții, încep să arunc hainele de pe mine și intru direct la duș, ador mirosul fresh al gelului de duș, îmi aduce aminte de mare.
Reusesc să mă schimb în pijamale și frântă de oboseală nici nu mi-am dat seama când am adormit.
Noapte bună New York.