Capitolul 6- Wish you were here

110 12 1
                                    

How I wish,how I wish you were here
We're just two lost souls swimming in a fish bowl,year after year,
Running over the same old ground,-
What have we found?
The same old fears,
Wish you were here

-Wish you were here,Pink Floyd

E ok gașcă, mă descurc de aici..

-Ok Mara..Condoleanțe , sper să treci cu bine peste. A zis Bogdi , încurajându-mă și sărutându-mă părintește pe frute.

Am zâmbit în semn de mulțumire și am urcat pe scări până la etajul 2 unde locuiam, am deschis ușa și am vazut-o pe mama în bucătărie.Fără să stau să mă gândesc am mers direct la ea și am luat-o în brațe, a început să plangă, iar eu o strângeam din ce în ce mai tare în brațe și îi tot repetam că "O să fie totul bine.." Pe dracu , nici eu nu mă credeam, era bunica mea și o iubeam prea mult , nu vroiam să fiu în locul mamei acum , să știu că persoana care m-a sprijinit cum a putut a murit , s-a dus și tu nu poți să faci nimic.

Am luat o țigară din pachetul mamei și am început să fumăm împreună.Era momentul cand ea se liniștise cât de cât.Probabil că nu sunt cea mai buna persoană la a liniștii pe cineva dar sunt sigură că o îmbrațișare e oricand binevenită când te simți nașpa.Era deja ora 7:30 dimineața și muream de somn.

-Și acum ..ce facem?

-Păi o să mergem să facem pregătirile, să cumpărăm tot ce ne trebuie.Vreau să se termine repede  fiindcă nu îmi place să lungesc lucrurile aiurea cu tot felul de tradiții sau mai știu eu ce.Spuse trăgând puternic din țigară.

-E ok dacă fac un duș și dorm o ora , că sincer mor de somn ?

-Da da e ok, la  nouă jumătate mergem să cumpăram lucrurile necesare.

Am terminat țigara și am mers să dau drumul apei calde.Dar înainte de asta mama m-a pupat  pe frunte.
Oh god, un duș fierbinte era tot ce îmi trebuia ca să îmi limpezesc gândurile, să mă relaxez puțin.Mi-am dat hainele jos și am intrat în duș , am simțit cum apa fierbinte îmi atinge fiecare părticică a corpului.Era atât de placut dar după un timp a trebuit să ies fiindcă riscam să adorm acolo.M-am înfășurat într-un prosop și am mers în camera mea.M-am schimbat în ceva lejer și am căzut lată în pat.După aproximativ o oră m-am trezit și m-am îmbracat ca să merg cu mama să o ajut cu pregătirile și cumpărăturile.

După o zi întreaga de mers prim tot Bucureștiul am ajuns acasă.Obosită, again, mă învoisem de la școala vro 4 zile fiindca mama chiar avea nevoie de ajutor.

Eram din nou la bucatarie cu mama și faceam același lucru ca data trecută. Fumam.

-Mami..

-Da ?

- De ce trebuie să ne amintim de ea așa...moartă, am putea să ne amintim de ea ca persoana care era defapt , o fire vesela pusă mereu pe glume, o persoană care mereu te ajuta și te facea să te simți bine...

-Ai dreptate .Atunci o lacrimă i se scursese pe obrazul ei.

-Ști o iubeam mult , mi-a fost mereu aproape.Cand nu știam de tine  fiindcă ea ținuse bine secretul.A fost o perioadă când eram în depresie iar ea a fost acolo cand eu simțeam că nu mai are rost sa trăiesc.Mi-aș fi dorit să fie aici ca sa o pot strange în brațe și să îi spun că îi multumesc pentru tot.Brusc am simțit cum fața îmi este inundată de lacrimile fierbinți ce mi se prelingeau pe obraz.

-Ai fost în depresie?

-Da e o poveste lungă , vom povestii altă dată.Nu mă simt în stare să vorbesc despre asta acum

-Ok..

-Eu merg în cameră , mă simt obosită...

-Ok , noapte bună.

-Noapte bună.

Am mers în camera mea și mi-am luat laptop-ul în pat și simțeam nevoia să îmi ascult melodia mea de suflet, când sunt tristă , am tastat rapid Pink Floyd-Wish you were here și m-am tolănit bine în pat.Mi-am luat telefonul să îl verific și surpriză ! Aveam un mesaj de la Radu "Ce faci? Cum te mai simți? " M-am întins la vorbă pană m-a luat somnul și am intrat în lumea mea.Lumea viselor unde totul era posibil.

ConfessionsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum