Capitolul 2 - Cei noi

211 18 2
                                    


Ajunsesem acasă de mai bine de zece minute. Radu mă lăsase în fața blocului iar eu urcasem sus. Bineînțeles că a trebuit să ascult vechile predici ținute de mama.

-Ai văzut măcar cât e ceasul ? Gândești că mâine te duci la școala ? Spuse încruntându-se și încercând să pară dură .

-Da mamă știu , nu mai am doi ani , poți să termini odată cu predicile astea fără rost măcar o dată? Nu moare nimeni dacă am întârziat puțin...

- Puțin? Asta ți se pare puțin?

- Ugh.. Ști ceva ,lasă-o baltă vreau doar să mă pun în pat și să dorm.

- Ok scuze , pentru toate ieșirile mele...Nu știu cum să am grijă de un copil , doar acordă-mi o șansă , bine?

-Ok..

Nu e ca și cum nu mai auzisem scuza  asta de vro zece ori de când am venit aici.Era ok totuși , preferam asta decât o cearta cu "tata".

Mersesem să îmi fac un duș fierbinte și relaxant pentru a-mi limpezii toate gândurile ,apoi m-am aruncat în pat adormind instantaneu.

A doua zi razele soarelui ce se furișau în camera mea îmi atingeau fața.

-Ce pula mea? Lumina vieții.Alarma ceasului începuse să sune teribil de zgomotos , era ora 6:30 .Nu voiam să merg la școală să văd toți acei oameni noi care se holbează fără pic de bun simț chiar și după ce își dau seama că te-ai prins de ce se întâmplă.Continuă și continuă și iar continuă, dar ce să faci asta e societatea în care trăim.

Ușor ușor m-am trezit și am început să
îmi fac rutina zilnică . Îmi aruncasem un pix și un caiet în ghiozdan și m-am îmbracat în ceva lejer și nu foarte sofisticat. O simplă pereche de jeanși și un tricou cu logo-ul trupei mele preferate era ok.Pâna la urma nu mergeam în cine știe ce loc special.

Am mers în bucătărie să-mi fac o cafea și am văzut că mama îmi lăsase un bilet pe masă.

"În seara asta am mult de muncă și cred că o să întarzii , dacă ai nevoie de ceva mă suni și vorbim , ți-am lăsat și bani pentru azi ,mult noroc la școală."

Am zâmbit în sinea mea apoi mi-am băut cafeaua repede și mi-am aprins o țigară, după ce am terminat am mers spre școală.

Aveam emoții , era prima zi de liceu și pe deasupra mai  era și în alt oraș unde nu cunoșteam aproape pe nimeni. Mă aflam în curtea liceului unde câțiva profesori și directorul le urau bun venit noilor boboci.

M-am așezat pe o banca așteptând să se termine toate aceste discursuri plictisitoare.
La scurt timp micuțul grup pe care îl văzusem în parc , de data aceasta format din două fete și patru băieți se apropie de banca pe care eu stăteam.

Mă simțeam ciudat fiindca nu știam pe nimeni și presupun că știți și voi cum e să fii nou și să nu știi pe nimeni.

La un moment dat când grupul ajunge aproape de mine îl observ pe Radu care avea un zâmbet micuț pe fața.

-Hei Mara! Nu știam că vei venii la liceul ăsta. Dă-mi voie să iți prezint gașca mea de prieteni. Ea este Noemi-"Hei !" Spune zâmbind prietenos. Ea este Anastasia .
-"Bună" , mă saluta zâmbitoare . Iar aceștia sunt Victor ,Bogdan și Sebi. Ei mă salutară la unison.

Le-am zâmbit și eu la rândul meu și m-am prezentat politicoasă , pentru a creea o primă impresie bună

Păreau de treabă , cu toții aveau aspectul acela tipic de rockeri și asta mă bucura fiindcă simțeam că găsisem un grup în care mă pot integra bine și nu o să fiu criticată pentru gusturile mele având în vedere faptul că parea să avem gusturi asemănatoare.

Am aștepta ca discursul să se termine iar apoi clopoțelul a sunat pentru a intra la ore.

ConfessionsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum