Capitolul 5 - Vestea

133 14 4
                                    

You got that medicine I need
Fame,Liquor ,Love give it to me slowly
Put your hands on my waist , do it softly
Me and God , we don't get along so now I sing

-Gods and Monsters ,Lana del Rey

Și în acel moment important mă sună mama.

-Mara...
-Da , stai puțin.

Am mers pe holul blocului pentru că nu puteam să aud nimic din cauza haosului care era acolo.

-Da mamă , spune, ce s-a întâmplat?Îi tremura vocea , încerca să îmi spună dar brusc a început să plangă necontrolat.

-Mamă ? Ce e?Ce ai patit? Încercam să îmi stapânesc calmul foarte tare,nu mă descurcam așa de bine și cu toate astea încercam.

-Mamaie Cristina..A murit , acum o ora la spital.A spus pufnind  în plâns .

Am rămas mască , nu mai știam ce să zic și cum să reacționez.Simțeam cum îmi fuge pământul de sub picioare iar deasupra mea sunt numai tunete si fulgere care mă trăznesc și ma fulgeră laolaltă.Am început să plâng isteric.Stăteam în genunchi pe holul rece al scării și nu îmi doream altceva decat să o readuc la viața și să îmi iau rămas bun de la ea, măcar atât.

-Voi venii acum acasă .Și i-am închis direct.

Nu știu cum dracu dar m-am pomenit cu gașca în spate , cu excepția Divei care lipsea.Oricum nu aveam chef să îi vad fața aia de covor împuțit cumpărat din piață de la țigani cu 8 lei.

-Ce ai pățit?Nu aveam cum să nu-i recunosc vocea.Era Eva.S-au asezat toți în jurul meu puțin panicați , gen părea că le pasă de mine.Dar cu toți știm că nu e așa.Mă rog le excludem pe Eva și Oana.M-am uitat la ea , cu lacrimi în ochi.

-Mamaie Cristina , a murit..Am început să plang iarăși și am luat-o in brațe.

-Ce? Spune Oana la unison cu Eva.

-Nu știu,  trebuie să merg acasă să o ajut pe mama , vrea să termine repede cu toată chestia asta.

-Te ducem noi acasă.Spune Radu.

-Da ,e ok te ducem noi acasă.Spun și ceilalți.

-Ok , multumesc mult.Iar pe fața mea a răsarit un mic zâmbet.

-Hei o sa fie totul bine.Spune Sebi iar apoi ne  îmbrațișăm.

Poate mă înșel , poate nu sunt toți ca cealaltă gașcă de "prieteni".

Am mers în casă să ne luăm lucrurile și apoi am plecat.
Ieșisem din bloc.Era destul de frig afară ceea ce îmi aducea aminte de noaptea în care m-am cunoscut cu Radu.

-Băă..Unde pula mea mergeți.Se auzea din spatele nostru un strigăt.Da..Era Miss București.Fugea spre noi până în punctul în care dăduse cu mufa de asfalt.Măcar ajunsese la noi.

-Unde pula mea vă duceți.Spune riducându-se.

-Mergem să o ducem pe Mara acasă, a murit bunica ei și ne-am gândit să o ducem noi acasă.Ști ,  puțin sprijin emoțional.Spune Bogdan.

-Da' ce mă ea nu are picioare să se sprijine emoțional pe ele? A inceput să râdă.Hai dracului sus la party.Lasați-o dracu pe asta cu mă-sa-mare cu tot.De parca v-ar interesa de o hoașcă bătrână care a murit.Îți dai seama ce pierdere imensă.Și a început să râdă și mai tare.Eram nervoasă și voiam să o pocnesc.

-Mara nu! Îmi zice Oana.Mă știa bine, deci știa că a vorbit degeaba.Mi-am înfipt mâna în părul ei și am izbit-o puternic de peretele blocului.

-Ascultă-mă bine pițipoanco .Dacă mai îndrăznești o dată să te mai iei de familia mea sau de prietenii mei o încurci rău.Am lăsat-o și ne-am întors cu spatele la ea să plecăm.

-Și ăsta ce ar trebuii să fie vreun advertisment?Crezi că îmi e frică de tine, zdreanțo ? Bogdan mă prinsese de mână, dar eu m-am tras.Am împins-o pe jos și am început să o trag de păr și să îi dau pumni.Îi smulsesem o extensie..pff era atât de falsă încât îi era rușine să se plimbe pe strada cu parul ei natural.Nu ma miră.

-Ar trebuii..M-am ridicat și i-am tras un picior în burtă.Să mergem.Toți se uitau cu ură și dispreț la ea fiindcă ,  era un gunoi uman.Nu era placută de toți.Am început să mergem și am ajuns într-un final  în fața blocului meu.

ConfessionsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum