"Alone in the house tonight,
I got the TV on, the sound turned down and a bottle of wine
There's pictures of you and I on the walls around me
The way that was and could have been surrounds me
I'll never get over you walkin' away "
-Keith Urban-Tonight I wanna Cry
M-am trezit dar nu mai eram în camera mea veșnic dezordonată .M-am uitat în jurul meu, destul de derutata și confuză,iar la un moment dat mi-am dat seama.Eram acasă la Oana.Mi-am luat telefonul care se afla pe noptiera de lângă pat și m-am uitat la ceas , 11:11 . Make a wish .Mi-am ridicat toate cele 50 de kilograme, apoi am mers spre baie și mi-am facut rutina zilnică ,fără nici un stres sau grabă.
Mă uitam în oglindă la propria-mi reflexie și cu cât mă uitam mai mult cu atât simțeam că nu știu cine e persoana din fața oglinzii...Să fi fost oare eu ? Nici eu nu știu...Oglinda îmi arată o persoana destul de palidă și slabă, care arată precum un suflet mort într-un cadavru viu . Aveam cearcane la ochi și privirea mea nu avea nici o expresie. M-am spălat pe față și am mers la bucătărie , unde știam sigur că am s-o gasesc pe Oana.
-Neața!
-Neața!
-Ai dormit bine ? Ești ok ?
-Dap a fost ok .I-am zâmbit mulțumită iar mai apoi ea mi-a întins o ceașca de cafea și ne-am așezat amândoua la masa din bucătărie.
-Ști că azi e înmormantarea ,nu ?
-Fuck! Uitasem că era azi...Stai! Totuși cum am ajuns la tine ?
-Pai mama ta m-a chemat la scurt timp după ce ai adormit ca să vin să te iau .
-De ce ?
-A zis că nu vrea să fi acolo când o aduc pe mamaie.Am privt în gol câteva minute și îmi aduceam aminte când Oana mai venea deseori cu mine la țară atunci când eu veneam pe aici.
-Nu e ca și cum nu aș vedea-o oricum.Am continuat să privesc în gol , sorbind o gura de cafea.
-Mhm știu ai dreptate.
Din fericire Oana a știut totul despre ziua de azi și mi-a adus niște haine negre pentru doliu.După ce am terminat de vorbit mica discutie aproape fară sens am mers și ne-am pregatit.
Când am ajuns la mine acasă un miros nefamiliar mă izbește în față.În mijlocul camerei este un sicriu maroniu ,iar in el pare a sta o femeie destul de bătrână ce seamănă cu mamaie Cristina.Oare ea să fie?Mă apropii și observ că doarme frumos ,purtând pe buze un zâmbet cald .Obrajii îi sunt încă rozi.
Dau roată sicriului o data.De două ori.Și mă opresc ,așezându-mă pe canapeaua care se află lângă capul lui.
Mă pierd printre două perne moi ,care sunt mai mult decat bine venite.Oftez și lacrimile mi se adună în colțurile ochilor.
Mamaie Cristina nu mai este.
De câte ori îmi ridic privirea ce stă fixată în covorul acoperit cu un celofan subțire și o privesc realizez să cred că este ea cea de acolo .
Nu asta era planul...să o vàd moartă într-un sicriu de doi lei .Nu pot să cred .
Însa...în schimb...eu trebuie să arunc cu țărână peste ea. Peste una din persoanele cele mai dragi mie .O iubeam nespus de mult și nu îmi vine să cred că s-a ajuns la asta.
Îmi apropii corpul de sicriu , mă aplec și îi șoptesc:
-Te-am mai văzut așa , o data, probabil într-un vis.În sicriul acesta , purtând aceleași haine.Dar nu mă așteptam să te revăd atât de curând în ipostaza asta...
Lacrimile au început să îmi curgă neîncetat fără să îmi dau seama.O auzeam pe mama și pe Oana plângând în camera cealalta și nu mai suportam nimic din ce se întamplă.
Mă panicasem.
Inima începuse să îmi bată tare,și părea că din moment în moment o să îmi spargă toracele.Am început să alerg spre ușa de la ieșire ,plângând , rămăsesem fără aer .
M-am oprit pe banca din fața blocului și mi-am aprins o țigară ,o auzisem pe Oana cum strigă disperată după mine .A venit lângă mine pe bancă.I-am întins pachetul meu de Marlboro roșu și întreband-o dacă vrea și ea , dar a dat negativ din cap.
Priveam cum rudele și pretenii îndoliati de-ai ei începeau să vinaă la ea pentru a vedea-o pentru ultima dată..Nu era chiar așa bătrână eu o consideram destul de tânără .Și uram că mama îmi ascunsese faptul că ea avea leucemie. Nu o mai văzusem de mult. Și nu speram să o văd așa .Am tras trei fumuri puternice din țigară apoi mi-am scos telefonul din buzunarul hanoracului meu negru și am observat că mâinile îmi tremurau.Am tastat rapid numărul lui Radu .
-Alo ?
-Radu ?
-Da ? Mara ? Ești bine?Îi simțeam îngrijorarea în voce și i-am spus decat să vină să mă ia.Am mai tras doua fumuri din țigară și am aruncat-o pe jos...
