Capitolul 1

919 28 5
                                    

Astept liftul sa se opreasca. Imi simt inima in gat. O mie de fluturi imi joaca in stomac de emotie dar nu pot arata asta. M-am intors dupa 3 luni. 3 luni in care nu stiu cum am supravietuit fara el si fara atingerea lui, fara glasul lui si fara iubire lui. E adevarat, eu am ales asta, dar am facut-o pentru noi. Nu aveam alta solutie. A trebuit sa imi pun in ordine toate afacerile din US, sa pot avea o viata normala aici cu el si cu copii.
Recunosc. Am fost constransa mai mult de Peter, dar acum ca toate sunt rezolvate pot respira cu usurinta si pot spune cu zambetul pe buze ca totul e in regula.
Liftul se opreste si pasesc in holul care m-a intampinat aproape in fiecare dimineata timp de cativa ani. Mirosul e acelasi, peretii au aceleasi culori pale si aceleasi reclame umplu peretii ce duc spre biroul meu si a lui Vic.

Stiu ca ma asteapta si nu are pe altcineva. O simt in adancul sufletului meu. Tot ce s-a intamplat intre nou nu poate fi sters cu burete si stiu ca as putea sa il recuceresc. Stiu ca va fi al meu si stiu ca e suparat. Mi-au spus-o toti: mama, Steve si chiar si Clara.
Mama a fost dezamagita de felul in care m-am departat de el si mai ales ca l-am lovit pe Steve dar, dupa lungi discutii avute cu el din US, dupa ce i-am explicat tot a inteles si m-a iertat si chiar a fost acela care mi-a oferit toate informatiile din firma.
Clara a fost putin suparata dar a inceput sa tina legatura cu mine dupa cam o luna dupa ce am plecat. A fost cea care m-a sustinut in fata Ronei care acum ma detesta si stiu ca mi-a planuit moartea de cate ori l-a vazut pe Vic stand singur in birou si band whiskey.
Stiu ca multi sunt de partea lui acum, ma deconsidera complet dupa plecarea mea. S-au auzit zvonuri chiar ca l-am inselat cu Mike. Dar nu am facut asta. Il iubesc prea mult pe Vic sa ii fac asta mai ales cu Mike care mi-a fost ca un frate, m-a ajutat si chiar a fost intelegator cand am spus ca vreau sa ma retrag din toate afacerile.

Cel mai mult ma tem de el. Nu stiu cum va reactiona cand ma va vedea. Nu stiu ce imi va spune sau face. Nu cred ca imi va sari in brate, dar nici nu ma va respinge. Sper asta. Pentru el m-am intors. Sa fiu cu el, asta daca si el ma va mai dori alaturi.

Ma opresc in dreptul biroului Monicai. Stiu ca toti sunt in sedinta si de asta holurile sunt pustii. Zambesc cand zaresc trandafirii pusi intr-o vaza langa monitor. Macar Monica sa nu se fi schimbat sa fie aceeasi fata naiva care schimba iubitii ca pe lenjerie.
O usa se deshide si imi atrage atentia. Langa mine apare chiar ea si ma priveste cu ochi mari. Imi afund mainile in buzunarul pantalonilor si ii zambesc.
-Livie! Exclama si imi sare in brate. O strang si eu la pieptul meu si rasuflu usurata ca inca e de partea mea.
-Si eu ma bucur sa te vad! Ii raspund si o aud chicotind.
-Ramai? Ma intreaba cu emotie in glas.
-Daca ma vreti, raman! Ii raspund sincer si ii dau drumul din imbratisare.
Se indreapta spre biroul ei si apuca un teanc de doare in brate. Ma cam tem de ce imi va spune. Noi am avut intotdeauna o relatie mai mult ca mama-fiica. Am avut grija de ea si ma astept acum sa imi reproseze ceva.
-Am incredere ca ceea ce ai facut a fost din cauza ca ai avut un motiv bun. Tu nu renunti asa usor si cred ca nu ti-a fost bine cand ai renuntat la el. Stiu ca il iubesti. Am vazut in ochii tai. Sunt de partea ta.
-Multumesc! Raspund sincer si imi indrept privirea spre usa salii de sedinta. Poate cu ea a fost usor dar cu ceilalti imi va fi foarte greu dar macar am o mana de aliati de partea mea.

O urmez pana la usa. Apuca clanta si se intoarce spre mine si imi zambeste incurajator apoi apasa si intra. O urmez dar ma opresc in usa si scanez cu privirea incaperea. Toti angajatii sunt prezenti. Stiu ca au mai facut angajari, am fost informata pe e-mail. Unele fete noi ma privesc mirati iar altii, vechi angajati ma privesc speriati. Singura voce care se aude e cea care mi-a invadat urechile in ultimele lui, cea care ii apartine barbatului care mi-a rapit inima. Aceeasi voce groasa si dura care culmea, mi s-a parut linistitoare din prima clipa cand am auzit-o.
Ma sprijin de tocul usii si imi incrucisez bratele la piept. Adopt aceeasi atitudine aroganta si masculina care l-a atras din prima la mine.
In fata mea se face un culoar, lumea se da la o parte si linistea se aseaza in jur. Singurul lucru care se aude e convertatia muta dintre ochii mei verzi si o pereche de ochi albastri superbi care m-au vazit si acuma ma strapung.

Lasa-ma sa te iubesc 2: RecucerireUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum