Lasa-ma sa te iubesc 2: Recucerire

Capitolul 12

Prima data m-am indragostit de imaginea ei de 'femeie dura'.Ochii verzi, cu nuante de maro pe margini, te fac sa te pierzi in ei. Aroganta si masculinitatea care o definesc m-au fascinat inca din prima clipa si m-au facut sa imi pierd capul si mi-am daruit inima unei femei care, aparent, pare de gheata.

Nu e genul care sa se machieze sau sa stea cu orele la coafor. Are o tunsoare scurta, simpla, cu parul zbarlit de multe ori, de parca s-ar fi terzit din pat, cu haine simple, lejere, sport de multe ori. Nu prea am vazut-o imbracata formal, dar nu cred ca i s-ar potrivi. Costumele ei simple, parca turnate pe corpul ei mult prea lucrat la sala ii da un aer periculos, superior.

Stiu ca nu e cea mai iubiroare si dragastoasa femeie din lume. Pare de gheata si am auzit pe multi dintre angajatii nostri sa spuna ca nu are suflet. Dar nu cred asta. Sincer, dupa cate am auzit ca a patit in viata ei, nu ma mir ca a construit un zid in  jurul ei. Sotul ei a murit, a lasat-o singura cu doi copii, a trebuit sa ii creasca si sa se ocupe singura de toate. Bineinteles ca a avut-o si pe mama ei, dar dupa cum o stiu eu pe Livie, le-a facut singura pe toate cum a stiut ea cel mai bine.

 Nu prea se lasa afectata de cei din jur si chiar pare ca nu o deranjeaza ce se vorbeste despre ea. Sau doar asa vrea sa para. E greu sa treci de zidul masiv pe care si l-a construit in jurul ei, dar odata ce il depasesti, vei descoperi o persoana iubitoare, pasionala, cu o inima enorma si capabila sa iubeasca pana la Soare si inapoi.

Am ajut ocazia sa cunosc si partea aceasta a ei, sa o simt cum iubeste, sa cunosc dragostea ei si sa o si simt. Nu am avut relatia perfecta, dar pentru mine a insemnat enorm. Si stiu ca nu a crezut ce mi-a spus in ziua in care ne-am despartit. Vorbele ieseau pe gura ei dar ochii imi spuneau ca minte. Probabil a avut un motiv destul de bun sa ma rupa de viata ei. Mai mult ma doare sa stiu ca m-a aparat pe mine de problemele ei. Ma doare ca nu a avut destula incredere in mine sa ma lase sa o ajut. Poate puteam sa o ajut. Stiu ca e bagata in niste rahaturi destul de mari, dar macar puteam sa fiu acolo langa ea, sa o sustin, sa o tin de mana si sa o sarut sa ii pot spune ca o sa fie bine si ca voi fi mereu langa ea. 

Oricum, stiu ca se spune prin firma ca a fugit din tara ca sa scape de copilul care il purta. Copilul meu. Refuz sa cred ca ar fi in stare de asa ceva. Singura persoana care vorbeste intr-una despre asta e Camelia. Si cred ca am inceput sa cred ca e adevarat. Vorbeste de parca ar fi tinut-o de mana in timp ce imi avorta bebelusul. Gandul ma infioara si ma innebuneste.

O iubesc la nebunie pe Livie. As face orice sa o vad din nou in bratele mele, zambind. Dar sentimentele mele confuze ma fac sa nu mai stiu ce spun sau fac. La piscina, la dusuri, daca nu ne intrerupea Monica si Camelia, o faceam a mea acolo, sub apa. O doream atat de mult incat ma durea. Cand am vazut-o in sala de sedinte, in ziua in care s-a intors, am simtit ca pot respira din nou. Am simtit o usurare, de parca o piatra mi s-a ridicat de pe inima. Parfumul ei, inconfundabil, m-a dus, timp de o clipa, intr-o lume in care eram doar noi doi, iubindu-ne.

Am simtit ca turb de gelozia cand am vazut-o cum se plimba in bustiera si pantaloni sport lasati pe solduri prin firma. Toti barbatii se uitau infometati la ea. Arata senzational si ii place sa arate asta. Dar a mers prea departe. Stiu ca am lasat-o exciatata in birou, m-am abtinut sa o am acolo, pe birou. Noroc ca ne astepta clientul. De altfel, nu o mai imbracam cu tricoul meu, ci o dezbracam si ma cufundam in ea ca in mare. 

Oricat de mult as refuza sa cred, am fost cel mai mare bou de pe planeta. Cand am auzit ca sora mea e insarcinata cu ametitul ala de Steve, am simtit ca cerul s-a prabusit in capul meu. Stiu ca Steve e fustangiu, un afemeiat. Stiu ca a avut destule femei in America si acum a reusit sa o proasteasca si pe sora mea. La inceput am crezut ca e doar o aventura, dar sa aud ca Livie i-a lasat singura la cabana ei a fost picatura care mi-a umplut paharul. Nu vreau sa pateasca Clara cum am patit eu cu Livie. Sa stea cu mine o perioada, sa paream fericiti si apoi dintr-o data, sa o lase balta. La Clara e mai complicat. Acum e insarcinata. Steve trebuie sa aibe grija de ea si de copil. Tin sa cred ca am avut dreptate cand am vrut sa il strang de gat.

Dar am fost un bou. Mi-am descarcat nervii si energia negativa pe problema mea cu Livie. Eram cat pe ce sa o acuz ca mi-a aruncat copilul la gunoi. Desi nu am nici o dovada, chestiunea asta ma bantuie si nu ma lasa sa ma odihnesc noaptea. Cateodata visez ca imi tin copilul in brate, cateodata o visez cum arunca la gunoi o punga cu sange. 

Ma doare reactia pe care am avut-o. Ma doare mai mult decat palma de la ea. Desi e femeie, orele de sala s-au dovedit a fi destul de eficiente fiindca mi-a lasat o vanataie frumoasa pe obraz. Poate e cel mai bine. Asa de fiecare data cand ma uit in oglinda, voi vedea ce prost sunt. Cum a putut sa ii spun asa ceva? Am avut un pic de dreptate, dar totusi Steve chiar si-a aratat dragostea fata de sora mea, nu pot sa cred ca ar lasa-o balta cu tot cu copil, dar totusi ma tem de asta. Un barbat care nu isi doreste un copil, nu anunta sarcina iubitei sale prin tipete si urlete de bucurie. Nu-i asa?

Oricum nu cred ca Livie l-ar lasa sa plece de langa copil. Ceva imi spune ca va face parte din viata nepotelului, sau nepoatei... dar gandurile mi se innegresc cand imi aduc aminte de vorbele Cameliei. Mi s-a impregnat in creier si e greu sa le ignor. La dracu cu Camelia si tampeniile ei. Nu vreau sa cred ca ar face asa ceva. Nu mie. Nu vreau sa cred ca ne-ar face asa ceva. Un copil nu e o povara, e dovada vie a iubirii noastre. 

NU CRED CA MI-AR FACE ASA CEVA.

Nu stiu de ce o ascult pe Camelia. Regret seara in care m-am culcat cu ea, sau cel putin asa spune ea. Eram beat, prea beat in barul de la colt, aproape de firma. Beam singur coniac si imi varsam lacrimile pe tejgeaua de la bar. Saracul barman, ma asculta si dadea din cap. Asta e tot ce imi aduc aminte. Restul e in ceata. M-am trezit dimineata, la mine in pat, gol, cu Camelia in dormitorul meu. Mi-a zis ca am facut sex. Desi nu cred, eram prea mort sa fac ceva.

Apoi am acceptat-o in jurul meu. La inceput mi-a placut gelozia din ochii ei cand ne vedea impreuna. Dar acum, Camelia vorbeste despre despre casatorie si copii si restul. Desi nu m-am culcat cu ea. Am tot evitat subiectul si sa fiu singur cu ea in casa. De fiecare data cand venea la mine, il chemam pe Steve sau pe Rona. Steve era politicos cand o dadea afara, Rona in schimb o zbura pe usa afara si apoi imi tinea morala ca nu e bine ce fac. Nu o pot inlocui pe Liv cu curva aia de Camelia. Si are dreptate. Numai ea ma poate mangaia, imbratisa si saruta de parca viata noastra ar depinde de asta.

Trebuie sa discut cu ea, sa ii spun ce simt si sa o fac din nou a mea. O iubesc prea mult. Dar voi putea supravietui daca imi va spune ca nu ma mai iubeste si nu ma mai doreste in viata ei?