Lasa-ma sa te iubesc 2: Recucerire

Capitolul 13

N-am putut sa dorm toata noaptea. Am sunat-o toata noaptea. Nu mi-a raspuns. Stiu ca e suparata pe mine. Are dreptate. Dar vreau sa imi cer iertare... macar sa ii aud glasul. Dar tot ce aud e tacere. 

Dimineata, ma ridic din pat cu scarba si fac un dus. Rece, sa ma scoata din starea asta de rahat in care singur m-am bagat. Ma imbrac rapid intr-un costum inchis la culoare si o camasa alba si ies din casa. In fata blocului dau de Camelia, asteptandu-ma langa masina mea. Oftez si ma apropii. 

-Buna dimineata, iubitel! vocea ei ma omoara si as vrea sa i-o infund cu ceva scarbos.

-Nu imi mai spune asa. ii raspund sec si deschid portiera si intru in masina. Pornesc fara sa ii dau ocazia sa intre si ea si plec in tromba. O vad gesticuland in oglinda retrovizoare si ma bufneste rasul.

Ajung la firma si o caut cu privirea. Toti angajatii sunt imprastiati in bucatarie si pe hol. Cativa sunt in sala de sedinte, sosotind si aruncandu-mi priviri pe furis. Pe semne ca cei de la paza au imprastiat deja filmuletul in care Liv ma loveste.

-Monica! tip si blonda ajunge in cateva secunde langa mine.

-Da. Cu ce te pot ajuta? ma intreaba formal si ma incrunt la ea. 

-Ce se petrece? 

-Nu ti-ai verificat e-mailurile? neg. Pai atunci afli acuma ca s-a convocat sedinta generala in dimineata asta. Trebuie sa inceapa in cateva minute. Mai trebuie sa vina Marcus Si Livie.

-Cine a convocat? o intreb in timp ce se intoarce si se indeparteaza de mine.

-Livie. imi raspunde si isi continua drumul spre biroul ei.

Nu cred ca vreau sa stiu ce inseamna sedinta asta. Nu imi imaginez ce vrea Livie sa spuna sau sa faca. Un fior ma strabate la gandul ca vrea sa plece. Doamne, daca vrea sa se retraga, ce voi face? Sper din tot sufletul sa nu o faca....

Il zaresc pe Steve de mana cu Clara in celalalt colt al camerei. Decid sa ma indrept sa discut cu ei. Sora mea ma observa si ii sopteste ceva la ureche lui Steve si apoi se indeparteaza.

-Putem discuta? il intreb cu glas soptit.

Incuviinteaza si imi face semn sa ne dam deoparte sa nu se auda nimeni.

-Iarta-ma pentru ieri. Nu stiu ce m-a apucat. Nu aveam nici un drept. Dar ma tem pentru sora mea. O IUBESC! ma justific.

Il vad ca zambeste si imi aseara mana pe bratul meu, leganandu-ma usor.

-Te cred. Si eu o iubesc. Nu vreau sa o pierd. Imi doresc copilul asta, desi sunt al dracului de speriat. dar voi invata. Plus ca o am si pe Liv...

-Unde e? il intrerup.

-Habar nu am. Am sunat-o dimineata si mi-a raspuns mama. Mi-a zis ca telefonul ei e in sufragerie si ea a stat toata noaptea in dormitor la ea. Mai departe nu stiu.

Oftez... e vina mea. 

-Si eu am sunat. Nu a raspuns. Am gafat. incepe sa rada. 

-Nu esti singurul. Cand am ajuns acasa aseara, am primit morala de la mama. Gandeste-te la varsta mea, sa primesc morala despre flori si albine. E stanjenitor. Livie era bauta si mama mai tipa din cand in cand la ea si ea canta: 'Da mama, sunt beata....'. Cica e o melodie. Dar numai hit nu era cum o canta ea. Apoi s-a retras in camera si eu am fugit la Clara. 

Ma buseste rasul cand mi-o imaginez pe Liv bauta, cantand si pe Gabriela gesticuland si urland in stilul ei specific. O adevarata parodie.

Imi intorc capul si o observ discutand cu Marcus. Tine in mana niste hartii. E imbracata intr-un tricou decoltat, care ii pune in evidenta bustul generos si tatuajele care ii acopera bratele si mica portiune de piele dintre sani. Tatuaje care ne reprezinta pe noi, barbatii din viata ei. Adica George, sotul decedat si eu, cel pe care l-a parasit si care a fost destul de prost incat sa o indeparteze cand ea s-a intors.