Lasa-ma sa te iubesc 2: Recucerire

Capitolul 19

Probabil cel mai confuz moment a fost cand pe usa restaurantului a intrat tatal meu, Peter. Insotit ca de obicei de cateva gorile, ca sa nu le spun atfel. Mari ca bradul si prosti ca gardul. In fine. Socante au fost cuvintele iesite din gura lui Livie. De unde il stie pe tata? Ma gandesc la doua variante: ori l-a vazut la televizor ori au ei ceva in comun. Stiu ca tata nu e cel mai 'cinstit' om de pe planeta si stiu ca si Liv are 'bagajele', dar situatie de fata ma depaseste.

In timp ce ma dezmeticesc, incerc sa gasesc o solutie sa o calmez pe femeia de langa mine care parca s-a transformat intr-o statuie. Corpul ii este rigid si ochii, care intre timp s-au innegrit, il tintesc pe cel care a reusit sa distruga momentul.  Incerc sa ma apropii si mai tare de ea si imi plimb usor palma peste baza spatelui ei. Dar ma lovesc de un obiect metalic, aparent infipt in betelia pantalonilor ei. Ma rog la bunul Dumnezeu sa nu fie ceea ce cred eu, dar la cat am fost de norocos la viata mea, ma indoiesc ca ar putea fi atlceva decat un pistol.

-Peter dragule, ai ajuns! ii aud vocea matusii mele si o urmaresc in timp ce il intampina pe tata. 

Acesta se apropie agale de ea si pot sa jur ca in tot acest timp, ochii lui nu au parasit-o deloc pe Liv. O saruta pe obraz si zambeste. Cateodata, chiar daca e tatal meu, ma infioara privirile lui si chiar unele chestii pe care le spune.

-Vino... si il trage de brat...... sa iti prezint viitoare ta nora. E adorabila ......

Pentru o clipa, am cercetat sala si l-am gasit cu privirea pe Steve. Aparent ingrozit, scoate telefonul din buzunar si tin sa cred ca face un apel. 

Capac peste toate, in sala intra cativa barbati, unul dintre ei l-am recunoscut. E dulapul ala negru din preajma lui Livie. 

-Tata... si ii intind mana.

Mi-o cuprinde si zambeste. Exact tipul ala de zambet care m-a bagat in sperieti in tinerete, inca mai are acelasi efect asupra mea. Zambetul care de fapt mascheaza ceva......

-Fiule!

-Ce cauti aici? 

-Am venti la nunta fiiceie mele. Am fost invitat.

-Cine te-a chemat?

-Nu fi speriat, Victor, nu am venit sa ii stric nunta. Trebuie sa imi fac datoria de tata. Vreau sa ii urez cele bune...

-Acum esti tatal ei?

-Asa a spus tribunalul. Hai sa lasam asta si fa-mi cunostinta cu NORA MEA. Simt ca o sa-mi placa.

Exact de ceea ce ma temeam nu scap. Matusa din nou si-a dat drumul al gura si tata pare pus pe fapte. Nu stiu ce urmareste dar prezenta lui a avut un impact major si nu pot sa ignor faptul ca Liv e pur si simplu in ... defensiva. 

-Tata, ea e...

-Olivia Pope. Reputatia ta a ajuns la urechile mele...

-Cu siguranta! vocea ei e rece si joasa.

Un schimb de priviri dure si o liniste cumplita pune stapanire intre cei doi si simt ca nu e locul meu aici. Singura persoana care e la fel de confuza ca mine e matusa care saraca a cazut exact ca mine, ca o musca in lapte. Aud agitatie in jurul meu si ridic privirea sa vad ce se intampla. Majoritatea rad si danceaza, dar ma preocupa ceilalti. Ceilalti care par gata sa sara unii pe ceilalti. Ma refer la oamenii lui tata si a lui Liv. 

-Ce ma bucur ca ai putut ajunge! matusa nu se lasa deloc. nu vreau sa cred ca tata a facut gestul sa vina din Bucuresti in Suceava, doar pentru fiica lui, pe care in mod ironic, tribunalul a recunoscut-o, el nu.

-Nu fi naiva, surioara draga. Am venit sa caut ceva ce imi apartine si se pare ca mi-a fost furat. Am profitat doar de ocazie si mi-am facut timp si pentru aceasta frumoasa petrecere.

Incepe sa ma sperie rau de tot situatia. Tata a fost mereu un diavol in fata mea. Un diavol imbracat in costume scumpe, inconjurat de oameni influenti si de cat de multe femei naive si dispuse sa fac orice pentru bani. Situatia de fata nu e mai prejos de altele. Acelasi barbat inalt, mai intalt ca mine, cu mustata ingrijita si cu ochi reci, albastri. Cu siguranta tatal meu este un barbat bine, adica nu e gras, e solid, puternic, inspira frica si poate fi foarte intimidant cand doreste, adica mai tot timpul. E sarcastic, impertinent si ingamfat. Exact calitatile unui om de afaceri murdar.

-Esti sigur ca ceea ce aveai era al tau? de parca situatie  nu era destul de stanjenitoare, Liv vine in ajutor cu o replica originala.....

-Poate ca nu era al meu, dar nici a celui care a luat-o.

Acum isi zambesc unul altuia. Situatia e ciudata pe cat de misterioasa. As pleca, dar ma tem ca s-ar lua la cutite. Nu stiu care e relatia dintre ei, dar acum ma intereseaza doar sa dispara tata, sa o pot intreba in liniste ce se intampla. Si am o vaga impresia ca azi nu va fi ziua in care voi afla ceva de la Liv.

Norocul meu e ca unul din barbatii de langa el ii sopteste ceva la ureche.

-Ma tem ca timpul meu e pretios. Nu pot sta mai mult. Surioara... isi intoare privirea de la Liv.... sper sa o pupi si sa ii urezi tot ce e mai bun Clarei. Ma tem ca prezenta mea e solicitata in alta parte.

-Vai, dar abia ai venit....

-Nu-i nimic. Nu-ti vom simti absenta. Iti garantez asta. Liv i-o arunca in fata.

-Nu ma indoiesc de asta. Ma bucur ca te-am cunoscut Olivia. Ne vom reintalni.

-Curand. ii rappunde pe un ton repezit si inspaimantator de rece, in timp ce il lasa cu mana intinsa. 

Dar i-o cuprind eu in ultimul moment.

-La revedere, tata! ii face cu ochiul lui Liv si se intoarce. Isi face iesirea la fel ca si intrarea. Cu intrebari fara raspuns si inconjurat de o ceata de mister infricosator.

Odata cu iesirea lui din cladire, Liv respira. O simt cum tremura usor langa mine, parca incearca sa isi controleze o iesire violenta. 

-Liv? Steve apare langa noi. Ce a fost asta?

-Nimic. ii raspunde dupa un moment de gandire. Du-te inapoi la nunta ta! Am o grija de asta.

Probabil ca stie ca nu are alta solutie, pleaca inapoi in mijlocul invitatilor.

-Ce se intampla? imi evita privirea. Liv...

-Hmm?

-Ce s-a intamplat?

-Nimic. imi zambeste fals. Nu e nimic care sa te ingrijoreze...

-Scuze, dar exact asta a facut. 

-Matusa ta l-a invitat si pe fratele ei, atata tot. Toti ne-am mirat ca a aparut.

Imi aranjeaza absenta camasa. Isi ridica privirea spre mine si ceea ce vad ma ingrozeste. Vad frica. Pentru prima data de cand o cunosc pe ea, vad frica in ochii ei. Dar nu stiu daca se teme pentru mine sau pentru ea....