Portalul #PJO Best Fanfic 2015

12.In care ne reintalnim

~perspectiva lui Elizabeth~

S-a indepartat de mine cativa cm si mi-a sters lacimile de pe fata.M-a ajutat sa ma ridic, dar cand am incercat asta am simtit o durere cumplita.Piciorul ma durea ingrozitor de tare.

Era sa cad dar Nico m-a prins.

-Ma doare rau piciorul.Am niste medicamente in ghiozdan.Poti sa mi le dai, te rog ?

A aprobat usor in cap.

Mi-a dat o sticla de apa si un calmant.

-I-a asta.O sa-ti calmeze durerea.Si i-a si niste nectar, ala o sa-l vindece.

In timp ce eu am luat pastilele ei mi-a bandajat piciorul acolo unde aveam rana.

A pus pastilele la loc si ma ajutat sa ma ridic.Defapt, ma ajutat sa merg cam tot drumul...

-Sigur nu te deranjeaza ca trebuie sa ma duci tu ?

-Da,sigur nu ma deranjeza, stai calma.Vrei sa-ti dau si in scris ?

Am zambit...

-Daca vrei, nu am nimic impotriva.

Ne-a luat ceva sa ajungem in sala cea mare.Cred ca era singura incapere de aici care nu arata ca si cum ai fi intr-un cimitir.M-am uitat dupa Cody, care ajunsese deja.

Cand ma vazut, a venit si m-a luat in brate.Am strans putin din dinti, avand in vedere ca inca ma durea putin piciorul.

-De ce ati intarziat ?

-Am avut unele dificultati...spuse Nico, aratand cu privirea spre piciorul meu.

Nu a avut nicio reactie, ciudat...

-Ar trebuii sa ne odihni-

Nico incepuse sa vorbeasca, insa Cody nu la lasat sa termine.

-Nu !Mergem in continuare.

Se uita la Nico cu un fel de ura...ceea ce, din nou, mi se pare ciudat, avand in vedere ca acum o ora sau 2 se intelegeau perfect.

-Ok...cine esti tu si ce-ai facut cu Cody ?rad eu de el..

Cody se uita la mine serios si atunci mi-am dat seama ca sigur a patit ceva.

Nu am mai zis nimic...nu mai aveam ce.

-Eu zic totusi sa ne odihnim putin !

-Iar eu zic sa nu !Ni s-a increditat aceasta misiune si trebuie s-o ducem la capat !

-Sa-ti amintesc ca eu sunt seful acestei misiuni ?!Sti ce inseamna asta ?Ca trebuie sa faceti ce zic !

Cody se uita, din nou, cu ura la Nico, iar Nico...cred ca se enervase putin.

Cody s-a intors cu spatele si si-a aruncat rucsacul pe jos, fara niciun pic de chef.

-Trebuie sa ascultam de sefu, nu-I asa ?

Cody mai mult balmajea cuvintele.Nico nu parea sa-l bage in seama.

Am oftat si m-am asezat jos, vrand sa-mi schimb bandajul care acum era plin de sange.

-Lasa-ma sa te ajut, s-a oferit rapid Nico.

I-am acceptat ajutorul..

-Voi culcati-va, stau eu de paza..spuse Nico cand a terminat cu bandajul.

Cody insa, deja adormise.

-Mie nu imi e somn...

-Atunci, presupun ca vom fii 2 care stau de paza.

Mi-a zambit.Era printre foarte rarele momente cand l-am vazut zambind, asa ca i-am zambit si eu.

Peste cateva ore am plecat, am cautat drumul care ne scotea din chestia asta.Probabil ca am stat 2 zile fara sa vad lumina soarelui, si cand am vazut-o, eram mai bucuroasa ca oricine !

-Am reusit !am tipat de bucurie..

-Da...dar unde suntem ?

Nico se uita atent pe peretele cladiri...

-Ma duc sa intreb pe cineva.Stati aici !

A plecat destul de repede si m-a lasat aici, nu Cody.In circumstante normale, asta nu m-ar fii deranjat dar baiatul asta nu scoate nici macar un cuvant.

A balmajit ceva, dar nu am putut ca inteleg ce spune.

-Ai spus ceva, Cody ?

-Nimic...eu niciodata nu spun nimic !

Am preferat sa tac pana ajungea Nico inapoi.Nu i-a luat prea mult.

-Suntem in Los Angeles.Trebuie s-o sun pe Annabeth sa ne indrume de aici.Dar trebuie sa gasim un loc mai izolat.

Am inceput sa mergem, pana am gasit un drum izolat.

-Cred ca e bine aici, i-am spus.

In cateva secunde Annabeth era din nou in fata noastra.

-O, slava zeilor !Am crezut ca ati patit ceva !

-Nu...suntem cu toti bine...am-am fost prin labirintul lui Dedal...ne-au urmarit nistre monstri si era singura cale de a scapa de ei.Acum suntem la Los Angeles.Si apropo, unde e Percy ?

-Se antreneaza.Si acum---

Dupa ce ne-a explicat unde trebuie sa mergem in continuare, am plecat la drum.

Parerei, pls....