- Natalieeee. Natalieeee ce faaacii???
Mhmm??
- Lasă-mă să dorm oricine ai fii!
Oh doamne e a doua dimineață în care nu îmi fac somnul! Oricine ar fii, sper să merite!
- Natalie, trezește-te. Trebuie să mergem în mall să îi iau mamei mele un cadou de ziua ei.
- Lydia? Dar nu am chef acuum.. serios. Și oricum, cât e ceasul?
Îmi vine să o omor. Nu putea lua pe altcineva cu ea?
- Este 12:47! Cât mai dormi?
Oohh.. cum am putut să dorm atât de mult? Mă ridic din pat și mă îndrept spre baie lăsând-o pe Lydia singură.
- Dar tu cum ai intrat aici, apropo? o întreb ținându-mi periuța de dinți în mână și am sunat puțin ciudat sincer, dar m-a înțeles ea
- Mi-a deschis ușa Derek care slavă domnului era treaz. Unde e fratitu mai mic, Nino?
- Nu știu, nu-mi pasă. Ce cadou vrei să îi iei doamnei Martin?
- Nu știu, de aia vreau să vii cu mine! exclamă iritată
- Poți să te grăbești te rog?!
- Sunt gata, femeieee ce țipi așa?
- Scuze de stare, dar aseară m-am cam certat cu idiotul ăla de Ryan. spune în timp ce intrăm în mașină
- Ce treabă ai cu el? Sunteți cumva împreună?
- Nu.. Îți povestesc mai târziu, hai să vedem ce îi cumpărăm mamei. spune și intrăm în mall-ul plin cu oameni
Ne-am uitat ceva timp prin mall și ne-am hotărât să îi luăm cu colier din perle foarte frumos și prea scump.
- Mi-e foame. spun făcând o voce de copil mic
- Hai la Joe's!
Îndreptându-ne spre restaurantul Lydiei preferat, Joe's, primesc un mesaj de la Nino.
"Unde ai plecat?"
"Sunt în mall cu Lydia îmi pare rău că nu ți-am spus nimic dar eram foarte grăbite să îi luăm cadou mamei Lydiei. Scuze."
"E ok. Doar că au sunat mami cu tati și vroiau să vorbească cu tine dar le-am spus că dormi."
"Mersi că m-ai acoperit. În jumătate de oră ajungem și noi."
Oare care e treaba cu Theo, ăsta? De ce mi-a dat acel mesaj aseară și ce mi-a spus Anita oare e adevărat? Oare ce face acum? Mă gândesc prea mult. Nu e treaba mea.
- Natalieee, uite cine e acolo! Hai să îi salutăm. spune Lydia și mă trage spre intrarea magazinului Forever 21.
Mă uit să văd cine e așa de important acolo și când văd mai mai să îmi cadă cerul în cap. Era Theo cu o brunetă superbă, ochi negrii și corp de fotomodel, ținându-se de mână.
Doamne ce idioată am fost să cred că îi place vreun pic de mine. Adică, eu am 17 ani, el 22. Din start nu mergea nimic. Idioată idioată idioată.
- Bună Theo! Ce faci? spune Lydia puțin prea entuziasmată
- Hei! Bine, voi? spune Theo uitându-se doar la mine
- Și ea cine e? întreabă Lydia uitându-se la brunetă și îi mulțumesc în gând că a întrebat
- Aa, e doar o prietenă. aud și o văd pe ea cum se încordează lângă el
- Noi trebuie să plecăm, Lydia. Mi-a dat Nino mesaj. spun rugând-o din priviri să zică doar ok
Ne-am luat la revedere și ne-am îndreptat spre mașină.
Auzi la el, "doar o prietenă"! Prietenii nu se țin de mână, din câte știu eu. Și după privirea ei mi-am putut da seama că e ceva mai mult. Poate a avut dreptate Anita când a spus să stau în banca mea. E mult prea mare pentru mine și punct, gata cu atâtea gânduri și întrebări fără se..
- Și ai tăi când vin în țară? îmi întrerupe Lydia gândurile
- Nu știu, cred că vara viitoare vreo 2 săptămâni și apoi pleacă iar.
Părinții mei sunt plecați în Germania de un an, tata primind o ofertă de muncă foarte bună. Nu i-am mai văzut de atunci și îmi este foarte dor de ei. Unii spun că sunt norocoasă că stau doar cu frații mei, dar nu prea sunt. Adică lăsând la o parte petrecerile date oricând și tot, sunt momente când am nevoie de ei să mă descarc, să plâng pe umărul lor, să îmi descarc nervii vorbind cu ei. Am nevoie de mama.
