din nou vreau sa va anunt ca probabil vor fii cateva greseli gramaticale, datorita faptului ca de fiecare data cand incep sa traduc intrevine ceva si trebuie sa ma grabesc.
anyways, sper sa va placa. :o3
"Joi seara este seara parintilor, este obligatoriu ca voi si parintii vostrii sa vina deoarece este ultimul vostru an de scoala. A palavragit profesorul meu. Niciodata nu am luat parte la vreo seara de-a parintilor, parintii mei niciodata nu aflau de ele deoarece eu ardeam scrisorile inainte ca ei sa le citeasca, inca un mod pentru a-mi izola parintii de colegii de liceu. "Delilah, poti sa imparti tu scrisorile?" A spus el in timp ce mi-a aruncat o gramada mare de scrisori in fata. Am suspinat si am adunat gramada de scrisori. Am mers de jur imprejurul randurilor, asezand cate o scrisoare pe fiecare banca fara sa obtina contac vizual cu persoana respectiva. M-am deplasat incet catre coltul unde erau bancile 'popularilor'. Si-au aruncat o privire intre ei dar eu am continuat sa-i ignor.
"Parintilor tai probabil nu le pasa atat de mult de tine incat sa vina, nu-i asa Delilah?"
A intrebat Zayn ridicand din sprancene punand accentul pe numele meu. Erams igura ca vroia sa ma prost-dispuna dar nu i-a iesit, gluma fiind mai degraba fara sens.
"Sau sunt stanjeniti sa fie vazuti cu tine?" A vorbit Harry, ranjind la mine cu un zmabet infam. Am clipit de cateva ori inainte sa-i raspund.
"Data viitoare cand incerci sa ma ofensezi, macar fa-o sa doara putin." Am raspuns aproape sarcastica. Un rand de 'Ooooo-uri' se auzeau prin toata clasa. Parea ca toata lumea ne ascultase conversatia. Urmatorul lucru pe care l-am vazut a fost Harry stand in picioare, drept, uitandu-se fix la fata mea. Imi invada spatiul personal sau ce? Nu am tresarit, asta ar fii aratat doar ca imi e frica si nu imi era frica de el.
"Tu ar trebui sa te uiti cu cine vorbesti. "A soptit arogant in urechea mea. I-am ignorat comentariul si am continuat sa impart scrisorile prin clasa. I-am pus o scrisoare si lui Harry lasand-o sa cada cativa centimentri din mana mea. Aruncand o privire intamplatoare, am observat ca Harry intinsese piciorul in asa fel incat sa ma impiedic si sa cad. In loc sa se intample ce astepta, l-am lovit cu piciorul cat de tare am putut, auzindu-l cum tipa de durere. Am ranjit discret si i-am soptit la ureche in timp ce-si masa piciorul.
"Ai grija pe unde-ti pui picioarele." Doar a mormait ca raspuns ca un urs nervos. Am mers restul drumului dintre randuri inapoi in fata clasei cu un ranjet pe fata. M-am intors in banca mea si am mototolit scrisoarea aruncand-o in ghiozdan, gandindu-ma cum sa scap si de asta; s-o ard sau s-o ingrop? Gandurile mele au fost intrerupte de clopotelul care a sunat; am lasat restul clasei sa se impinga spre iesirea din clasa inainte sa incerc si eu sa parasesc incaperea. M-am indreptat spre dulapul meu sa-mi iau cartile pentru urmatoarele 3 ore. Aveam biologie prima data. Ce distractie! Mi-am spus in gand sarcastic.
M-am indreptat catre prima ora de biologie din acel an. Aproape toate locurile erau ocupate, era doar o banca libera in spatele clasei. Am mers catre banca repede in asa fel incat sa n-o ocupe nimeni inainte. Imediat ce mi-am pus cartile pe banca, o alta persoana a venit langa mine. Mi-am ridicat privirea, vazandu-l pe Harry Styles; stateam amandoi adresandu-ne priviri patrunzatoare inainte sa ma uit in clasa dupa alta banca goala, oriunde dar nu aici. Ce nororc, nu mai era niciuna. Am suspinat si m-am asezat pe scaun adresandu-i lui Harry o privire dezaprobatoare in timp ce el isi departa scaunul cat de mult putea de mine. Era atat de enervant si de imatur. Am dat la pagina 394 a cartii. Am mormait cand am vazut titlul: disectia trunchiului. Disecarea plantelor era plictisitor. Imi placea mai mult sa disec fiinte moarte, nu ca plantele care nu aveau pic de sange. Am mazgalit pagina si le-am desenat mustati plantelor in timp ce profesorul incerca sa le explice elevilor care erau cu adevarat atenti, procesul. Dupa ce mi-am terminat desenele, am inceput sa-mi rontai creionul inconstient.
"Parintii tai nu-ti dau de mancare?" A glumit Harry observandu-mi gestul. Asta m-a facut doar sa mestec creionul mai tare din cauza nervilor. Dintre toate persoanele din clasa, am sfarsit tocmai stand cu Harry.
"Raspundeti la intrebarile 1-8 de la pagina 394 si completati tabelul de la pagina 395." A spus profesorul dupa ce a vorbit oncontinuu jumatate de ora. Tabelul din cartea mea era greu de observat din cauza mazgalelilor mele. A trebuit sa improvizez. Dupa 10 minute dupa ce am incercat sa raspund la intrebarile a caror raspuns habar nu-l aveam, am decis sa trec la tabel. Le-am desenat perfect, adaugandu-le chiar si umbre.
"Desenand desene dragute nu-ti vei face rost de o slujba." A spus Harry.
"Nici o pagina alba nu va face asta." Am spus privindu-i pagina alba a lui Harry. Nici el nu avea nici o idee despre disectia trunchiului. In timp ce profesorul vorbea, era prea ocupat sa treaca note preferatilor lui, 'popularii', insultandu-ma in soapta.
Dupa o ora chinuitoare in care n-am facut nimic, fiind insultata in mod constant, ora d ebiologie s-a terminat. Am iesit pe usa imediat ce clopotelul a sunat. Am fost prima la ora de arta, prin urmare aveam sansa sa-mi aleg prima cele mai bune unstensile. Arta era una dintre materiile care ma lasa sa exprim tot ceea ce simteam fara sa-mi pese de ce spuneau ceilalti. Parintilor mei nu le convine sa studiez arta; aparent nu era prea 'academic'. Niciodata nu am spus ca eram un elev prea 'academic' si sunt destul de sigura ca un designer vestimentar trebuie sa aiba putin talent artistic. Toate 'operele mele de arta' stateau acasa in dulapul meu, unde sper eu, parintii mei nu le vor gasi niciodata. Am luat picturile pe care trebuia sa le continui asezandu-le pe masa pentru a le continua. Mi-am umezit pensula si am inceput sa pictez. Din fericire nu erau 'populari' la aceasta ora, doar persoane care intelegeau arta cu adevarat, ca mine. In acel moment pictam un peisaj al New York-ului noaptea; fundalul era foarte realist chiar dca incercam sa-l fac sa para cat mai abstract. Ora de arta a trecut mai repede decat ma asteptam. Se terminase ora iar picturile mele imi erau luate la fel ca si bomboanele din mainile unui copil.
Am ramas o 'fata cuminte' pentru tot restul zilei, ignorand glumele adresate mie. Am trecut peste ele fara sa-mi pese macar putin. Am plecat de la scoala, fiind ultima ca intotdeauna. Mi-am indreptat pasii spre locul de unde ma luau parintii deobicei. Cand am ajuns acolo, mama era in masina ei, trimitand mesaje unora din partenerii ei de afaceri. M-am asezat pe locul pasagerilor, fara ca macar sa obtin contactul vizual cu ea. Si-a continuat apelul telefonic in care era implicata in timp ce a pornit masina. Mi-am deschis geanta, deschizand o punga de chips-uri pe care nu le-am mancat la pranz. Vroiam cu disperare sa pornesc radio-ul dar stiam ca mama m-ar fii omorat deoarece afacerile ei sunt mult mai importante. Imi mestecam in liniste chips-urile, cu grija pentru a nu scapa firmituri pe jos sau pe scaun. Dupa ce au parut a fii ore, mama si-a terminat apelul.
"Scuze pentru asta." A spus mama simplu.
"Stiu." Am spus neentuziasmata.
"Deci, cum a fost la scoala?"A intrebat ea, incercand sa salveze conversatia.
"Oribil, ca intotdeauna." Am spus privind pe fereastra inconstient.
"Nu poate fii chiar atat de rau." A incercat sa ma bine-dispuna.
"Nici nu stii." Am suspinat. Din fericire, conversatia asta nu putea continua mai departe din moment ce intrasem pe alee. Am privit portile automate inchizandu-se in spatele nostru, in timp ce ne croiam drum catre usa din fata. Imediat ce motorul s-a oprit am fugit spre casa.
"Hey, ai scapat asta?" M-a intrebat mama, in timp ce tinea o bucata de hartie in mana.
"Uhh.." Am crezut ca este doar o bucata de hartie neimportanta de la scoala, sperand nu o mazgaleala, m-ar fii mancat de vie daca ar fii aflat ca nu sunt atenta la ore. Din nefericire, nu era. Era mai rau.
"Nu stiam ca scoala ta organizeaza 'serile parintilor'?' A intrebat retoric.
"Nu e a mea."Am incercat sa mint crezand ca era la fel de usor ca in filme.
"Are numele tau pe ea." A spus ea in timp ce ma conducea in casa.
"Nu trebuie sa mergi." Am incercat sa ma cert.
"Nu fii prostuta, as fii incantata sa-ti cunosc profesorii, cu siguranta si tatal tau ar fii. Vrem sa stim cum se descurca ingerul nostru la scoala." A soptit ea. Mi-am dat ochiii peste cap si am mormait gandindu-ma la numele ei ce parea ciudat pentru mine. Mi-am tarat geanta pe scari catre camera mea ca un copil de 5 ani. Mi-am aruncat geanta in colt, ignorand cantitatea de teme care ar fii putut fii strivita in interior. Am mers catre biroul meu si mi-am deschis laptop-ul unde aveam sa-mi petrec probabil restul noptii.
