Nu m-am oprit sa ma uit in spate, am fugit practic afara din casa sperand sa nu-i mai vad fata vreodata. Nu puteam s-o sun pe mama; nu trecuse o ora de cand ma lasase acolo asa ca am inceput sa merg unde vedeam cu ochii. Nu aveam nici o idee unde mergeam, aveam nevoie sa fiu lasata singura si trebuia sa merg cat de departe puteam. Am regretat ca nu mi-am luat o jacheta dar nu puteam sa schimb asta acum. Am lasat o singura lacrima sa-mi curga pe fata din moment ce nu mai puteam sa ma abtin, nici macar nu stiu de ce plang dar simt ca asta trebuie sa fac.
Cum a putut sa ma sarute? Cine crede ca este? Harry Styles desigur. Am tremurat la gandul sarutului, nu pentru ca a fost oribil ci pentru ca nu am refuzat. As fi putut sa stau acolo si sa-l plesnesc cat de tare puteam dar am facut exact opusul. M-am simtit prost gandindu-ma ca am considerat ca a fost un sarut bun dar chiar a fost, a fost mai bun decat orice alt sarut pe care l-am avut vreodata dar nu i-as spune niciodata asta. Vreau doar sa uit ca asta s-a intamplat dar nu pot, nu stiu daca e pentru ca asta chiar s-a intamplat sau din alt motiv dar nu puteam sa uit acel sarut. Inca ii pot simti buzele pe ale mele, nu pot sa incetez sa ma gandesc la asta, asta nu poate fi de bine. Am mormait gandindu-ma la asta, de ce eu? M-am gandit, ar fi putut sa sarute orice alta fata dar nu, el m-a sarutat pe mine. Daca doar as fi stat la parter fara ca cineva sa ma vada, de ce nu pot sa fiu fata cuminte pe care parintii mei si-o doresc? Sau mai bine de ce nu m-am imbatat indeajuns incat sa nu-mi mai amintesc nimic?
M-am oprit deodata; daca o sa spuna cuiva? Cu siguranta va inventa o poveste despre cum eu ma dadeam la el si el m-a refuzat distrugandu-mi reputatia nasoala pe care deja o am. Mi-am masat tamplele, incercand sa uit tot ce s-a intamplat dar parca ma bantuia. Am continuat sa merg pe strada pustie si am dat de o cafenea Starbucks. Mana mea tremuranda a apasat clanta si m-am furisat inauntru imbratisand aerul cald si unul dintre mirosurile mele preferate; cafeaua abia facuta. Inainte sa fiu distrasa de miros m-am asezat la coada de la casa. Cativa oameni din fata mea vorbeau despre Craciun, nici macar nu m-am gandit la asta, mai erau cateva luni si eu, ca de obicei, nu eram organizata, obisnuiesc sa fac cumparaturile pentru Craciun pe 24. Am zambit cand radio-ul din cafenea a difuzat o melodie de la All Time Low, am chicotit gandindu-ma cat de relevant era cantecul cu locatia mea, chiar daca povestea era departe de situatia in care ma aflam.
"Un mocha grande va rog." Am spus tipului din spatele casei de marcat, nu am putut sa nu observ ca avea un zambet dragut, care m-a distras putin in timp ce vorbeam cu el.
"Stai inauntru?" A intrebat, vocea lui era armonioasa exact ca si zambetul lui. Era unul din acei baieti de pe tumblr, parea perfect. De obicei nu vorbesc asa cand vine vorba de baieti, dar era ceva la el ce ma atragea.
"Da, va rog." Am reusit sa ma balbai, probabil facandu-ma de ras. Probabil sunt atenta la el ca sa uit alte lucruri dar nu-mi pasa, era dragut sa-l privesc.
"Frisca?" A intrebat, stralucindu-i ochii. Avea genul ala de ochi caprui adorabili care imi aminteau de un catelus.
"Da va rog." Am spus mai increzatoare de data asta, zambindu-i. L-am privit cum imi scria comanda pe o parte a paharului, mi s-a parut dragut faptul ca era stangaci si se chinuia sa scrie pe pahar.
"Asta face $ 3,35." A spus. I-am dat o hartie de 5 dolari si l-am privit cum mi-a luat-o usor din mana, baiatul asta era fermecator.
"Pastreaza restul." Am spus, cautandu-mi o masa. Eram atat de tentata sa fredonez melodia de la All Time Low care era difuzata dar probabil l-as fi speriat.
