Fă-o din nou

Capitolul 1

În trecut...

-Trezește-te scumpo, mă deranjează vocea blândă a mamei mele dragi și scumpe.

-Serios mamă? Măcar 5 minute, spun și-mi trag pilota pe cap dar ea nu-mi dă pace.

După minute în șir de negociat "doar 5 minute", mă dau jos din pat și mă duc glonț la baie, din cauza mamei care m-a scos din sărite la scurt timp după răsăritul soarelui.

Îmi arunc pijamaua din 2 piese repede în coșul cu rufe murdare și mă bag în duș. Jetul călduț de apă face contact cu pielea mea și atunci mă trezesc la viață și analizez situația.

Azi, 14 septembrie 2015, e prima mea zi de liceu. De azi încolo, timp de 1 an, o să fiu o boboacă pură, care o să muncească din greu pentru țelul pe care și l-a propus.

Ies din duș cu un prosop în hurul corpului și unul în cap. Mă uit la ceas și în circa 28 de minute trebuie să mă întâlnesc cu fetele.

Când văd cât e ceasul,intru în panică și în criză de timp și îmi iau cât ai clipi o pereche de bikini mov și sutienul meu preferat, apoi îmi trag blugii și îmi îmbrac cămașa, pe care o bag în pantaloni.

Mă duc în baie și îmi usuc părul apoi îl îndrept cu placa. Mă dau repede cu rimel, cu fard de sprâncene și cu ruj nud de la BB. Îmi pun cerceii lăsați, ceasul metalizat, cele 2 inele și lănțișorul cu inițiala mea, "A", primit de la bunica și sunt aproape gata.

Îmi iau balerinii din lac și sacoul pe mine. Nu uit de geanta cu franjuri și mă uit în oglindă. Îmi place ce văd. Această adolescentă nu e nici vulgară, nici înapoiată, ba chiar e în pas cu moda. Îmi fac o poză repede, mă dau cu parfum, o pup pe mama pe obraz după ce îmi dă florile și trag ușa după mine, fugind mai apoi pe scări.

Trebuia să mă întâlnesc la 8:15 cu Irina, ca mai apoi să ne întâlnim și cu Roxi.

Îndreptându-mă spre Iri care mă aștepta la semafor și vorbind cu Roxi la telefon care mă cicălea pentru că am întârziat, m-am ciocnit de un băiat care butona telefonul de zor.

-Scuze... Îndrugă el când își dă seama de impact.

Era un băiat frumos. Avea părul șaten închis și ochii atât de negrii, încât îți venea să te uiți doar la ei. Era înalt și puțin încruntat. Când a văzut că nu zic nimic, mi-a zâmbit larg, afișând cel mai perfect zâmbet și bineînțeles, 2 gropițe perfecte.

Îmi înghițisem limba la figurat și nu mai știam ce să spun,dar numai vocea prietenei mele care țipa prin telefon mă face să spun ceva.

- Nu-i nimic, spun afișând la rândul meu un zâmbet bun, dar nu mai bun decât al lui.

Acesta nu face vreo mișcare ci doar mă privește. Rușinată, îl ocolesc și pot simți cum inima îmi bate în piept de parcă ar vrea să iese. Mă opresc la semafor zărind-o pe Iri, spunând un "pa" scurt Roxanei.

O văd pe Iri cum se uită la mine, dar nu se uită de fapt la mine, ci se uită prin mine. Îi fac cu mâna dar ea nu reacționează, iar în acel moment mă întorc pe călcâie, văzându-l pe frumușelul meu care mă privea, stând în spatele meu. Roșesc și mă întorc cu spatele la el, privind culoarea roșie a semaforului.

-Bună! spune imediat ce vine în stânga mea.

-Heei, îi zâmbesc apoi îi arunc o privire Irinei care butona telefonul, probabil scriindu-i Roxanei despre băiat.

-Alex, spune și îmi întinde mâna.

-Ava, spun și dau mâna cu el.

Avea mâna caldă. Mult prea caldă pentru o dimineață răcoroasă de toamnă. Mâna mea era rece, pentru că îmi era frig, dar eram și o persoană foarte sinceră.

Pe el nu l-a deranjat acest lucru, pentru că încă îmi ținea mâna în mâna lui, și nu părea că avea de gând să-i dea drumu în scurt timp.

-Ava! strigătul Irinei sparge ușa lumii mele imaginare în care eu și el călărim ponei roz și atunci îmi dau seama că s-a schimbat culoarea semaforului și că e timpul să plec, imediat ce Alex îmi eliberează mâna din capcană.

Acesta dă drumu mâinii mele, iar eu îi acord un zâmbet de adio, dar, spre surprinderea mea el pășește în același timp cu mine pe zebră, ca 2 buni prieteni ce suntem de câteva secunde.

-------------------

Heei, ăsta e primul capitol din cea de a 2-a carte a mea. Sper să vă placă, chiar dacă e cam plictisitor.

Pupici <3