Simţind muzica

Speranță

Câteva cuvinte lente spuse pe un ton răguşit şi melodia începe. Câteva secunde de linişte ca şi cum nici n-ar exista şi totul continuă în acelaşi ritm. Pielea mi se face de găină. Toate aceste senzaţii sunt de nedescris. Am închis ochii şi am inspirat adânc. Deşi nu e posibil, inima îmi bate în aceleaşi tonuri cu ritmul de parcă melodia îmi dictează bătăile. Totul s-a oprit şi tobele şi-au început un nou bass. Câteva cuvinte s-au auzit infudant. Alte sunete au început.

Te pierzi cu totul. Uiţi absolut tot ce gândeai ca şi cum acum nu ai mai face-o. Te simţi în altă lume. Lumea ta, mai exact. Vocile celorlalţi se aud pe fundal, dar tu nu le bagi în seamă. Singurul lucru ce te ajută acum să îţi ţii lacrimile şi sentimentele în frâu e doar muzica din tine. Cea care te îndeamnă. Ce te ajută. Te îndrumă. Dar totul se termină. Trebuie să îţi închizi sufletul şi muzica, şi să faci faţă realităţii. Vocile lor enervante îşi fac apariţia şi magia dispare.

Acum aceleaşi sunete îţi revin mereu şi mereu în minte, dar tu trebuie să le alungi. Să te închizi în tine. Zâmbeşte şi începe să vorbeşti cu ceilalţi.

Totul se schimbă. Revine la normal şi tu trebuie să îţi amiteşti de fiecare dată îndatoriile. Lumea crudă te izbeşte și parcă îţi dă o palmă peste faţă să revii la realitate. Şi tu îi faci jocul căci ştii că momentul de mai devreme va reveni şi pentru puţin timp vei simţi din nou acea fericire. Continui să lupţi orice ar fi numai ca să simți din nou acel moment de fericire chiar dacă va fi doar pentru puțin timp. Oameni suferă o zi întreagă și îndură totul doar pentru că sunt siguri și știu că acea secundă pe acea zi va veni și îi va bucura. Apoi când secunda se epuizează, o iau de la capăt doar pentru următoarea secundă ce va veni.

Dar ce se întâmplă când acea secundă nu mai vine oricât ai aștepta? Ei bine, te pierzi și nu mai ai speranță, iar să nu o ai înseamnă să fii un om mort chiar dacă se spune că speranța moare ultima.

~V~